Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe citestema.ro
Ce pare foarte reuşit la acest roman de debut este umorul care atinge orice pagină şi orice personaj. Totul are ceva caricatural şi, deşi este vorba despre o lume mizerabilă, pare că totul ar putea decurge neperturbat la infinit, după un curs al lucrurilor cu care s-au obişnuit cu toţii. Criminalitatea este un fapt, este un fel de a fi, un element central în scrierile lui Colin Barrett, care atrage atenţia cu acest roman scurt, dar intens, scris cu vâna unuia obişnuit să taie textele pentru a corespunde unor proze scurte. Tind să cred, deşi nu i-am citit prozele scurte, că Barrett este un creator de univers, dacă nu cumva universul este fix acolo unde trăieşte el.
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Meritul Donatellei Di Pietrantonio constă, în acest roman care are la bază teme ca pierderea și regăsirea în atmosfera apăsătoare a Italiei anilor ’70, în faptul că expune ideea maternității din două perspective – a celei care nu poate avea copii și a celei care îi are, însă îi exploatează sau îi privează de atenție și afecțiune. Cea care se întoarce poate fi privită ca o poveste despre durere și abandon, însă, în același timp, poate reprezenta și o încercare de redefinire personală și identitară. Apariția unui copil creează un scop, atât pentru femeia care nu i-a putut avea, cât și pentru cea care îi are deja, în speță, mama adoptivă și mama naturală a protagonistei, dar poate fi și o metodă abuzivă prin care mama își redefinește raporturile relaționale și existențiale, iar în unele cazuri abuzul semnifică îndepărtarea unuia dintre copii în favoarea altuia, cel care abia se naște, care este în mod evident mult mai legat și mult mai puțin independent față de ea.
Citeste mai multîn Revista 22
Recent, la Polirom, profesorul și directorul Departamentului de Istorie Modernă la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, specializat în istoria Transilvaniei, imagologie comparată și studiul naționalismului, a publicat un volum de referință: Românii și ungurii. Un război imagologic de o mie de ani. Ceea ce propune odată cu acest amplu studiu de imagologie reprezintă un alt fel – lateral, dar și mai proaspăt – de a înțelege o istorie care nu e atât de conflictuală pe cât pare și care, totodată, e în mare măsură comună.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1238
Scrisă parcă dintr-o răsuflare, neîmpărțită în secvențe, paragrafe, alineate, marcată de prezența unui ego implicat emoțional și recurgând uneori la mijloace de expresie specifice discursului poetic, Furtuna barocă are ceva din fizionomia unui poem de largă respirație. Dar cartea poate fi privită și ca un roman, pentru că spune povestea unui personaj el însuși proteic: barocul. Care nu e foarte limpede dacă este un stil, o epocă artistică sau o constantă care revine periodic în istoria artelor în alternanță cu clasicismul, nici dacă se identifică (parțial sau total) cu manierismul. Cartea lui Bogdan Suceavă prezintă însă și particularități specifice genului eseistic: stilul divagaționist, care îi permite autorului să treacă de la o idee la alta cu ingeniozitatea unui jongler, dar și risipa de erudiție, care uneori poate părea în exces, dar e într-o concordanță perfectă cu gustul pentru excesiv al barocului.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1238
Marea reușită a cărții este felul în care sunt împletite cele trei direcții principale ale vieții și ale activității lui Victor Brauner: arta, spiritualitatea și politica. Nu poți să-l înțelegi pe Victor Brauner și opera sa dacă nu iei în considerare preocupările mistice ale poetului, precum și amenințarea constantă cu care a trăit, evreu fiind, din partea antisemiților și a fasciștilor. Valentina Iancu oferă spațiu egal celor trei axe ale vieții lui Brauner, relevând un om și un artist cu o profunzime remarcabilă.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 873
Acuitatea scrisului lui Bogdan Răileanu unește fiecare proză cu o alta, țese o strânsă legătură cu un fir care nu lasă nimic să se destrame, să iasă în exterior ca fiind nepotrivit. Multe dintre frazele din acest volum țin în ele greutatea unei pagini întregi, demonstrează, din nou și din nou, lejeritatea actuală a unui stil care s-a conturat cu forță și siguranță de-a lungul anilor și pe care, contrar a ceea ce se întâmplă cu personajele, nimic nu îl mai poate destabiliza.
Citeste mai multîn revista Epithet
Maree negre este o carte mult așteptată, ea continuă seria începută cu Ținutul mareelor, ambele volume apărute la Editura Polirom. Ceea ce își propune Philippa Gregory este să urmărească o familie de-a lungul istoriei Angliei sec. al XVII-lea, când țara se afla în război civil. Scriitoarea a urmat cursurile Universității din Sussex și folosește ținuturile acelea mlăștinoase ca fundal pentru povestea acestei familii. Peste tot se simte autenticitatea cu care descrie peisajul, cu mirosurile lui specifice și cu toată acea floră și faună sălbatice, greu de îndrăgit, dar scriitoarei este clar că i-au plăcut mult și se simte apropiată de zona aceea.
Citeste mai multpe fictiunea.ro, nr. 201 (111)
(…) romanul lui Tokarczuk este un amestec îndrăzneț și original de ficțiune polițistă, filosofie și comentarii ecologice. Deși ritmul cărții și excentricitățile Janinei s-ar putea să nu atragă toți cititorii, Rătăcitorii este o meditație profundă asupra justiției, moralității și relației umanității cu natura, consolidând reputația lui Tokarczuk drept o voce importantă în literatura contemporană.
Citeste mai multîn România literară, nr. 50/2024
S-ar putea spune că avem un volum de nonficțiune, care abordează teme grave, foarte bine documentat, scris cu sânge rece, cu o directețe remarcabilă, un eseu dotat cu introducere, note de subsol și material bibliografic consistent, etalat pe multe pagini. Situabilă între genuri, alcătuită din cinci secțiuni în care se discută despre violență sexuală, colonialism rusesc și alte atrocități ale istoriei trecute și recente, cartea e construită după modelul unui puzzle biografic, trimițând constant la episoade de o cruzime feroce. Cum să punem capăt răului care riscă să distrugă omenirea? Sofi Oksanen lansează un apel către omenire, prin forța scrisului său, prin poveștile de viață ale celor care au cunoscut fața ororii. În era fabricilor de trolli, autoarea, țintă a unor calomnii pe internet, a fost acuzată că e fascistă, iar profesionalismul ei a fost pus sub semnul întrebării.
Citeste mai multpe citestema.ro
La graniţa dintre roman, eseu şi confesiune, cartea scriitoarei irlandeze Claire Kilroy este vocea mamelor neascultate către taţii care nu ştiu sau nu vor să asculte. „Soldat Marinar”, finalistă a Women’s Prize for Fiction 2024 şi publicată recent în excelenta colecţie Biblioteca Polirom în traducerea Andreei Focşăneanu, poate sau nu să placă, însă în orice situaţie nu va lăsa cititorul indiferent. (…) Soldat Marinar nu învinovăţeşte pe nimeni, ci exprimă o stare de fapt, replicată, multiplicată în milioane de familii. Peste tot sunt Soldaţi care veghează şi Marinari care habar n-au pe ce ape vor naviga.
Citeste mai mult