pe blog.sanziana.ro

E dificil să-ţi faci o părere despre Steinbeck citind un singur volum. Este ceva al lui care leagă tot ce a scris, o ambianţă, o senzaţie cu care rămâi şi care îţi spune că tot ce citeşti şi trăieşti se desfăşoară cumva în acelaşi spaţiu, de parcă fiecare carte e o altă poveste care începe cu „între timp…”. Însă, dincolo de asta, să-l citeşti pe Steinbeck e o experienţă surprinzătoare de fiecare dată. Indiferent că e vorba despre Șoareci și oameni, La răsărit de Eden, Fructele mâniei sau Iarna vrajbei noastre, povestea se petrece în acelaşi spaţiu nedefinit, negeografic, dar recognoscibil, spaţiul trasat de Steinbeck prin literatura universală sau prin sine însuşi.