Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în revista 22
Anii romantici este o carte de memorii, însă nu una clasică, în primul rând pentru că tot ce ţine de trecutul personal exprimă ceva despre societatea însăşi, iar în al doilea rând pentru că ordinea evocărilor nu este cronologică. Biografia unui scriitor nu este niciodată lipsită de interes pentru că existenţa lui e strâns legată de libertate, prin urmare traiectoria sa conduce şi face parte, în acelaşi timp, din radiografia unui moment istoric, proiectând asupra acestuia o lumină revelatoare.
Citeste mai multîn revista Observator cultural, nr. 1240
Cu Picioare de Lotus (Editura Polirom), Bogdan Răileanu ne reamintește că este unul dintre cei mai pricepuți autori de proză scurtă contemporani, glisând de la povestiri despre bărbați anxioși sau debusolați la parodii ale lumii literare, cu o ironie fină și bine țintită.
Citeste mai multîn revista Observator cultural, nr. 1240
Ana Maria Sandu se reîntoarce la genul scurt cu Salvatorii (Editura Polirom), o altă carte despre singurătate, cu șase povestiri în care protagoniștii caută cele mai bune forme de apropiere, din care ies mai mult sau mai puțin câștigați.
Citeste mai multîn revista Observator cultural, nr. 1240
Ce văd păsările (Editura Polirom) de Iulia Gherasim este o foarte bună colecție de povestiri, ce tratează subiecte ca divorțul și consecințele sale asupra copiilor, relația cu tatăl, nefericirea în cuplu sau singurătatea milenialilor din marile orașe, toate acestea în texte inteligente, complexe și surprinzătoare.
Citeste mai multîn revista Observator cultural, nr. 1240
Viața de familie ocupă un loc important și în Vreau să aud numai de bine de Tudor Ganea (Editura Polirom), cu siguranță cea mai personală și mai intimă carte a prozatorului. Mai exact, Toma, protagonistul cărții, este un proaspăt tată, luptându-se și cu un cancer tiroidian în remisie, care ajunge să-și reîntâlnească prietenii din Constanța adolescenței, într-un șir de întâmplări în mijlocul cărora se află o meditație a bărbatului ajuns la vârsta de mijloc.
Citeste mai multîn revista Observator cultural, nr. 1240
Un roman solid și construit atent este Silex de George Cornilă (Editura Polirom), ce are în centrul său un scriitor care încearcă să-și facă ordine în amintiri după ce a trecut printr-un accident de motocicletă. Cea mai mare provocare a protagonistului vine din faptul că începe să nu mai facă distincția între întâmplările reale și cele fictive, mare parte dintre ele scrise sau traduse de el. Îmbibat de referințe livrești, Silex nu este doar un roman al memoriei, ci și o investigație a relației scriitorului cu arta sa, una deloc edulcorată, ce surprinde toate luminile și umbrele acestei ocupații.
Citeste mai multîn revista Observator cultural, nr. 1240
Cea mai bună carte de proză scurtă apărută anul trecut este Salvatorii Anei Maria Sandu. E o carte care depășește cadrul prozei scurte. Aceasta se datorează faptului că, odată ce ai încheiat lectura, personajele dezvoltate în cele șase texte din volum aduc cu ele sentimentul unei istorii mult mai ample. Ca și cum le-ai fi cunoscut de mai multă vreme sau ți s-a permis să petreci cu ele mai mult timp. Acesta este adevăratul număr de magie care îi reușește autoarei. (…) Ana Maria Sandu scrie o proză a fragilității și vulnerabilității ființei umane în epoca modernă. Și o face prin intermediul unor personaje extrem de bine conturate, surprinse în situații de viață care le transformă și care permit cititorului să intre într-o relație de identificare ce continuă mult după ce a închis copertele cărții.
Citeste mai multîn revista Observator cultural, nr. 1240
Autoarei îi ies prozele în care vorbește despre dezamăgirea lăsată în urmă de divorț sau textele în care scrie despre despărțirea de tată, o prezență (mai mult) absență ce afectează viața fetiței din perspectiva căreia este scrisă povestirea O limbă comună (titlul care amintește de Sorin Stoica nu aduce cu sine nici un paralelism). Explorarea universului familial pare a fi punctul forte al Iuliei Gherasim, o temă pe care aș vrea să o văd dezvoltată mai mult într-un roman.
Citeste mai multîn revista Observator cultural, nr. 1240
Prozele din Picioare de lotus indică simțul extraordinar al gradației și calibrării construcției, pe care autorul reușește să le stăpânească în mod organic și firesc. O proză despre pierdere sau despre alienare conține în același timp situații comice și dialoguri autentice, ceea ce duce la un efect de realitate foarte bine construit. Răileanu desface oamenii și îi reasamblează la loc fără să-ți dai seama. Personajele lui nu pot fi încadrate neapărat în anumite tipuri, autorul preferând să radiografieze stările diferite prin care trec, situații care duc adesea la fragilitate și la dezintegrare.
Citeste mai multîn revista Observator cultural, nr. 1240
Cartografiind structura vastă a amintirii și a memoriei, George Cornilă se mișcă pe un teren proustian, apropiindu-se cel mai mult de Timpul regăsit. Nucleul dur al prozei sale nu este realist, ci unul digresiv-eseistic, relatările protagonistului său fiind punctate de minunate pasaje reflexive.
Citeste mai mult