Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Dilema, nr. 40
Nu doar sfaturile practice despre cum trebuie să supravieţuiască un deţinut anchetelor politice ale organului represiv, truvabile în Jurnalul fericirii, ci întreaga carte – faptul că ea există – reprezintă un triumf în sine, o mărturie – poate singura de acest gen – ca o răzbunare a destinului membrilor lotului „Noica – Pillat”, pe care regimul nu doar că îi întemniţează pe nedrept, ci şi caută a-i reduce la tăcere, odată cu graţierea generală din 1964.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 871
Excelent tradus din limba engleză de Ioana Filat, romanul Julia transformă, așa cum observă publicația The Sunday Times, distopia lui Orwell într-o „relectură esențială”. Marea Britanie își pierde granițele în interiorul Oceaniei, o lume distopică în care ura e forța absolută ce alimentează bunul mers al Partidului condus de Fratele cel Mare. Iubita lui Winston Smith este cea care, de data aceasta, repovestește distopia orwelliană într-o cheie cu accente feministe. Angajată ca mecanic la departamentul Ficțiune din Ministerul Adevărului, Julia Worthing trăiește fiecare clipă angrenată în mecanismul de partid, ancorată în slogane și credințe care se dovedesc, în scurt timp, paradoxale.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 871
A fost o cercetare masivă și practic, timp de trei ani, am trăit înăuntrul acestui roman, așa că nu aș putea numi o sursă și numai una. Și totuși, există o sursă care a declanșat scrierea acestui roman. A fost un articol pe care l-am citit în Time acum mulți ani. În acest articol se povestea despre sinuciderea Anei Mladić și despre circumstanțele ei de familie: cine era tatăl ei, ce se întâmplase în perioada respectivă. Acesta este articolul declanșator, m-a impresionat atât de mult, încât am devenit obsedată de Ana Mladić. Am vrut să știu ce i se întâmplase. Și, după mai mulți ani, iată că am scris cartea. Dar acel articol din Time a fost punctul de plecare.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 871
De fiecare dată când scriu un roman, îmi fixez o provocare. Și, pentru că obsesiile mele sunt aceleași mereu, mă provoc pe mine însămi să tratez aceste idei în mod diferit. Poate pentru că vreau să ascund faptul că vorbesc întotdeauna despre aceleași lucruri, dar mi se părea amuzant să îi combin pe Wittgenstein cu Sandra, în aceeași carte, mai ales că nu au nimic de-a face unul cu celălalt. El era ultimul filosof pur din istorie, ea o actriță de filme la limita cu pornografia, așa că a fost provocator să-i pun în aceeași poveste. Dar ceea ce îi unește e condiția umană.
Citeste mai multîn revista Ramuri, nr. 10/2024
Despre Israel şi Palestina – acesta este subtitlul celei mai recente cărţi în limba română semnate de marele scriitor israelian (răsfăţat pe bună dreptate de Polirom, aici unde are traduse numeroase titluri) David Grossman. Inima gânditoare e titlul ei – o carte cu 11 texte ardente despre ce este acum în Israel şi în Orientul Mijlociu…
Citeste mai multpe filmecartipasiuni.ro
În ciuda unor pagini răvășitoare despre abandon, dezamăgire și fragilitate, romanul este plin de pasaje cuceritoare. Dezvăluirile au ca fundal imagini poetice. Amintirile tulburătoare alternează cu pasajele descriptive ce surprind un sat pitoresc de pe malul Meditaranei, unde se află niște ruine antice, sau fotografiile în proză ce imortalizează culorile și luminile unui Istanbul surprins în toate anotimpurile. Romanul poate fi considerat și o declaraţie de dragoste pentru Istanbul. Sunt descrise cartiere faimoase, locuri boeme, vile elegante de pe ţărm. Acest Istanbul privit ca prin ochii unui pictor sau al unui fotograf ce nu-și mai găsește locul și care redescoperă pofta de viaţă după o externare ţi se va părea un loc atotcuprinzător. Își întinde dezinvolt arterele, cartietele boeme, străduţele și colinele pentru a primi o întreagă umanitate. Este un oraș care tânjește după fiinţele umane așa cum tânjește personajul feminin după apropieri îndelungate.
Citeste mai multîn revista POLIS, nr. 4 (46)
Volumul integrează perspective din diverse domenii ale științelor medicale și sociale, pentru a oferi o înțelegere holistică a biopoliticii românești moderne. Rezultatul este o contribuție esențială nu numai la istoria eugeniei în România, ci și la modul în care schimbările socio-politice și proiectele științifice și intelectuale au dus la evenimente tragice în încercarea de a construi o națiune puternică și sănătoasă, încercare care a rămas întipărită în definiția identităţii noastre naţionale. Cartea oferă o relatare bine documentată a dezvoltării și ramificațiilor eugeniei și rasismului într-un spațiu non-occidental.
Citeste mai multîn revista POLIS, nr. 4 (46)
Este necesar, cred eu, ca cei care studiază dezbaterea despre specificul național din România modernă să se preocupe de curentele de gândire rasială și eugenice produse în secolul XX. Putem înlătura obsesia românului perfect doar printr-o asumare a trecutului nostru, o asumare oficială din partea instituțiilor statului român a responsabilității pentru tragediile umane care au avut loc în numele unei utopii rasiste și eugenice despre națiune. Diversificarea dezbaterii istoriografice din România este absolut necesară. Cercetarea mea şi această carte recentă dovedește că e nevoie să scriem istoria altfel decât s-a făcut până acum, nu doar din punctul de vedere al temelor alese și al interpretării, cât și al implicării civice a istoricilor. Ei trebuie să se implice în dezbateri publice despre memoria sclaviei, a antisemitismului, rasismului și, desigur, a eugeniei.
Citeste mai multîn Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare, nr. 11
Unul dintre romanele multipremiate ale acestui an este Acasă, departe, semnat de scriitorul și criticul literar Adrian G. Romila. Se cuvine spus, încă de la început, că romanul îmbină simfonic mai multe partituri narative. Vremuri și destine, călătorii îndepărtate și reveniri acasă, mistere și aventuri, reprezintă tot atâtea avataruri ale unei ficțiuni care poartă corabia întâmplărilor pe ape capricioase, când aproape, când tot mai departe de țărm.
Citeste mai multApostrof, nr. 11
Interviurile Ilenei Mălăncioiu sunt marcate de reflexivitate, de o tentă lirică şi de profunzimea meditaţiei asupra creaţiei, asupra istoriei, asupra lumii şi asupra divinului: „Gândul că până la urmă am ajuns acolo unde trebuia şi că am reuşit să rămân eu însămi (…) îmi dă liniştea necesară pentru a mă putea bucura atât pentru că m-a ajutat Dumnezeu să fac, cât şi pentru că m-a ajutat să nu fac”. Prin aceste interviuri regăsim un alt chip, esenţial şi acesta, al poetei, al cărei sine răzbate din întâlnirea gândului şi a limbajului, din confesiuni şi reverberaţii anamnetice, într-un itinerariu sinuos al eului spre sine şi spre ceilalţi. Ni se impune în aceste interviuri, limpede şi pregnantă, imaginea uneia dintre cele mai însemnate personalităţi ale literaturii române postbelice.
Citeste mai mult