pe romania-actualitati.ro, 8 februarie 2025
Robert Service face un traseu arhivistic propriu, precum ar proceda orice istoric care își propune să scrie despre acest subiect. Dar el a ales în plus să privească evenimentele prin ochii unor oameni mai mult sau mai puțin obișnuiți care în perioada respectivă au ținut jurnale. Sunt oameni în bună măsură reprezentativi pentru categoriile socio-profesionale ale vremii; Robert Service a găsit chiar și un mujic cu jurnal pentru a-și rotunji studiul. A rezultat o scriere care îmbină în mod fericit informația istorică și faptul de viață cotidian; o imagine a revoluției care are loc nu numai pe culoarele puterii, ci și în piețele, birourile, satele și uzinele rusești.
Citeste mai multîn Cațavencii
Acest Constantin Tănase al Dorinei Rusu sună cât se poate de plauzibil; are un umor foarte apropiat de cel exploziv-păgubos al originalului, e de o vitalitate asemănătoare cu aceea din vocea lui Tănase rămasă pe înregistrările vremii și își povestește întâmplările vieții cu orgoliul simpatic al omului care a izbutit pe cont propriu în viață.
Citeste mai multpe radioromaniacultural.ro
Adela GRECEANU: Dar am învățat ceva din aceste lecții ale istoriei? Fiindcă am mai avut după aceea și alte lecții ale istoriei... Bogdan Suceavă: „Scopul meu când am scris Furtuna barocă a fost exact întrebarea aceasta. Iată ce cred eu că trebuie reținut dintr-o asemenea reflecție. Să presupunem că apare o tensiune într-o societate sau într-o lume mai extinsă, cum e Europa de azi. Bine este să existe instituții care să poată cuprindă aceste tensiuni și să le găsească o rezolvare instituțională. Cred că aceasta este lecția.”
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1242
Tensionat roman, dacă e roman, proză excepțională oricum. O fi Andrei Gorzo om de cinema, dar ne dovedește fără tăgadă că e și un scriitor care merită a fi descoperit și apreciat pentru această istorie de familie. Care i-a reușit pe deplin. Must read.
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
După cum sugerează și titlul, Cartea lui Cezar (Editura Polirom) continuă istoria familiei Otescu, dar narațiunea îl urmărește acum pe fiul Valentinei, într-un bildungsroman la fel de bine scris ca romanul precedent.
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
Evenimentele din decembrie 1989 sunt revizitate de Varujan Vosganian în Dublu autoportret. Memoria unei zile (Editura Polirom), un roman cu o întindere temporală redusă, de 48 de ore, al cărui conținut epic servește ca punct de plecare într-o serie de reflecții pe marginea momentului fondator al democrației postdecembriste.
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
Azilul meu (Editura Polirom) de Alexandru Lamba surprinde povestea a doi români fugiți din țară la începutul anilor ’60, care ajung într-o Algerie postrăzboi, în căutarea unei vieți mai bune, așteptare care se dovedește a fi iluzorie, dar care îi aduce în tot felul de situații neprevăzute.
Citeste mai multîn România literară, nr. 4/2025
Actualul roman surprinde o altă perioadă din existența lui Cezar Grozescu, cea a formării sale ca medic. Sub acest aspect, avem de-a face cu un Bildungsroman. Totul este foarte bine documentat și riguros motivat, iar narațiunea ascultă de legea cronologiei și de cea a unei cauzalități riguroase. (…) Asemenea Valentinei, Cartea lui Cezar este un roman solid, de factură tradițională, care mizează pe epic și pe crearea unor personaje puternice. Semnificative se dovedesc și meditațiile despre rolul artei într-un regim totalitar.
Citeste mai multîn România literară, nr. 4/2025
Romanul Hannei Bota este dens, destul de succint, cu autoarea mai detașată de personaje, ceea ce îl face, după gustul meu, preferabil prozei anterioare. Deși faptele se cumulează în cantitate considerabilă, întregul lor rămâne verosimil. Autoarea nu duce lucrurile spre un senzațional telenovelistic, ci păstrează un echilibru demn de atenție. Un pasaj relevant îl constituie relatarea lui Alex, romanciera substituindu-se foarte credibil vocii sale narative de adolescent cu familie complicată și destule dileme. În consecință, romanul Hannei Bota se numără printre reușitele romanești ale anului care s-a scurs.
Citeste mai multîn România literară, nr. 5/2025
Practic, fără niciun strop de emfază – străină, se știe, personalității lui Mircea Mihăieș –, criticul a configurat în aceste două volume un edificiu interpretativ similar celui creat în trilogia consacrată lui James Joyce. Un edificiu critic dedicat unui autor și unui personaj provenind din „cealaltă” literatură (paraliteratura sau literatura de consum), însă construit cu exact aceleași mijloace intelectuale și bibliografice și cu aceleași instrumente interpretative. Chiar dacă literatura noastră este încă refractară, în mare măsură, la tentativele de unificare a paradigmelor și la absorbirea creațiilor provenind din genurile de consum, de la fantasy la science-fiction, realizarea critică semnată de Mircea Mihăieș este, în sine, una excepțională, meritând să intre imediat, prin traducere, în acel repertoriu virtual al operelor cu care cultura română s-ar putea face cunoscută peste hotare.
Citeste mai mult