Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Rom nia literară, nr. 25
În Ne-ndepărtăm din ce în ce de viață, primul volum al seriei de Opere postume, Brumaru e cel dintotdeauna, ceva mai captiv între nostalgie și melancolie, între viață și moarte. Compromis de propria degradare, el leagă cu sfoară, cum spune, sufletul (Pregătiri), neliniștile invadează spațiul desfătării (Spaima), iar mo
Citeste mai multîn Dilema Veche, nr. 845
Apocrife sau nu, personale sau auzite, toate relatările lui Ioan T. Morar trec însă printr-un filtru interpretativ comun, care explică printre altele și de ce o mare parte din notorietatea autorului se datorează apartenenței la grupul de umor „Divertis”. Ioan T. Morar caută invariabil poanta din spatele oricărui narativ comunist. Nu e
Citeste mai multpe omiedesemne.ro
Ei bine, volumul Mama îmi spune că am o viață frumoasă a spart crusta formată peste unele amintiri și a lăsat să iasă la suprafață, torențial, imagini despre Bucureștiul meu iubit & pierdut. Dacă Ana Maria Sandu a putut să facă acest lucru, asta nu înseamnă decît că a scris, în opinia mea, o carte foarte bună. Sigur că
Citeste mai multpe moldova.europalibera.org
Ioan T. Morar, scriitor cunoscut (poet, romancier), este și o persoană plină de umor, cu un extraordinar simț al replicii și deosebite însușiri de parodist. El publică acum o carte savuroasă, Fake news în epoca de aur. Amintiri și povestiri despre cenzura comunistă (Polirom), care reconstituie, cu mare grijă pentru detaliul revelator,
Citeste mai multpe constantinpistea.ro
Acum mulţi ani, David Grossman a întîlnit-o pe Eva Panić-Nahir, o femeie cunoscută în Iugoslavia, despre care s-au scris biografii şi cărţi documentare. Eva i-a povestit scriitorului despre trecutul ei, iar acesta, mult mai tîrziu, şi cu acordul Evei, a transformat totul într-o poveste, în care Eva devine Vera, iar această Vera este a
Citeste mai multîn Revista 22
Texte despre o personalitate literară sau despre o carte, sau despre un apropiat al unei personalități literare, care a marcat-o profund pe autoare, texte care s-au născut pentru că autoarea a avut la suflet („avoir à coeur”, cum zic francezii) să scrie despre ele. Admirație și emoție sînt sentimentele care stau la baza acestor texte
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 689
Am scris Toți copiii librăresei în 66 de zile. Zile de lucru continuu, intens. N-aș fi știut acest detaliu dacă nu m-aș fi uitat acum în caietul cărții. (…) Romanul a început cu o asemenea schiță. Desenul Complexului unde se derulează povestea. Scrisesem o povestire – cea care a devenit Prolog – și știam, încă de cînd o în
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 689
Din cînd în cînd, cîte o carte ajunge pe raftul întunecos și îl tulbură cu o lumină blîndă. Locul ei, după titlu, pare că ar fi aici, dar cînd se deschide, ea trage mai degrabă spre colțul cu formidabilele enciclopedii ilustrate ale copilăriei. Viața nu dispare din paginile ei, iar conceptele și autorii par mai degrabă personaje
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 689
Întotdeauna, înainte de a scrie sau chiar în exercițiul scrisului mi-am pus această problemă, la fiecare carte. Pentru cine scriu? Am scris cartea asta pentru toți cei care găsesc un interes în acea epocă. Au trecut treizeci de ani și cred că s-a forjat în această perioadă un tip de cititor care, chiar dacă nu a trăit în comunism
Citeste mai multpe catavencii.ro
Pe americanul Sean Penn îl știți din filme, ca actor, scenarist și regizor, dar și din ceremoniile de la Oscar unde a luat două statuete. De proză s-a apucat doar de doi ani. De atunci i-au apărut două romane. Cu cel despre care scriu aici a debutat. Inteligent scris, cu umor și cu numeroase propoziții din categoria panseurilor care se
Citeste mai mult