în Suplimentul de cultură, nr. 689

Am scris Toți copiii librăresei în 66 de zile. Zile de lucru continuu, intens. N-aș fi știut acest detaliu dacă nu m-aș fi uitat acum în caietul cărții. (…) Romanul a început cu o asemenea schiță. Desenul Complexului unde se derulează povestea. Scrisesem o povestire – cea care a devenit Prolog – și știam, încă de cînd o încheiasem, că am acolo un spațiu interesant, de exploatat mai departe, și cîteva personaje a căror poveste vreau să o continuu. Era mai ales librăreasa, care privea melancolică afară, jucîndu-se cu medalionul de la gît. La ce se gîndea ea? Ce tristețe ascundea? Am așternut pe o coală A4 schița Complexului și-am notat pe ea cu albastru toate locurile care apar în poveste și cu roșu personajele. Măcelăria și măcelarul, Merceria și mercereasa, Frizeria și frizerul, Cofetăria, Cinematograful, Poșta, copiii, chiar și cîinele flămînd din curtea Alimentarei. Și pe măcelar și ceasornicar îi îndrăgeam și-i vedeam duși mai departe.