pe bookblog.ro
Citind cele 15 povestiri adunate în volumul Tokyo Decadence - al cărui nume nu dezamăgește -, începi să observi, de asemenea, leitmotive și tipare, căci dincolo de droguri, alcool și visuri spulberate, personajele noastre caută adesea un scop, au parte de contexte familiale complicate, cresc în apropierea bazelor militare americane, sunt însingurate și incapabile să comunice. Ceea ce ascunde, printre rânduri, o fină critică socială pe care Ryū Murakami o punctează, în istorii personale, la fel de incisiv pe cât construiește aceste parcursuri nefericite.
Citeste mai multîn Dilema Veche, nr. 998, 25 mai 2023
În proza lui Radu Ţuculescu surprinde plăcut, înainte de toate, talentul său de portretist, capabil să reţină detaliul specific ori să insereze potenţialitatea poetică doar atât cât e nevoie, spre a nu pierde efectul minimal. Un versant uşor recognoscibil în scrisul său este umorul, adesea agreabil, însă dozat uneori în tuşe îngroşate. Întreaga energie narativă pare a fi aşezată în slujba taifasului care privilegiază nuanţele, feţele şi proliferările viciului, inclusiv prin intermediul unor personaje care-şi propun să întruchipeze, cu o ostentaţie aproape dramatică, frivolitatea.
Citeste mai multîn Cațavencii
Cele mai neînsemnate gesturi ale personajelor din Butcher’s Crossing sunt atât de amănunțit descrise, că le poți vedea, ca într-un film proiectat cu încetinitorul. O localitate puchinoasă din Vestul american se bucură de același tratament, iar descrierile naturii prin care trec cei patru vânători de bizoni din carte au o concretețe de dioramă. Apărut în 1960, romanul e răspunsul lui Williams la multele westernuri în proză sau imortalizate pe peliculă încă de pe vremea filmului mut, toate de o nemăsurată idioțenie.
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Pornind de la contextul de circ al lumii mediatice contemporane, în care fantezia și realitatea se ciocnesc uneori dureros, Mihai Radu scrie o poveste cu nerv și ironie într-un univers al umilinței, o poveste în care se simte confluența unui aer între miezul pulpy al lui Tarantino și sarcasmul lucid al lui Houellebecq.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 851
Gabriela Adameșteanu e o maestră a explorării realităților de după cataclisme. Aproape în toate scrierile sale accentul cade nu pe evenimentele cruciale ca atare, ci pe umbra acestora, pe consecințele lor îndelungate. Comunismul care a mutilat destine nu și-a epuizat consecințele încă. Starea de cvasi a societății corespunde cu acele ființe aproximative ce încearcă să-și afle identitatea prin recursul la trecut. Recuperarea unei proprietăți, a unei moșteniri constituie prilejul perfect pentru acest excurs identitar.
Citeste mai multpe alecart.ro
(…) toate personajele din poveștile lui Dzsátá reconstituie un puzzle, o singură poveste izbitoare, ce pune în prim-plan durerea ce-l maturizează. György Dragomán reușește să îl marcheze pe cititor și îl încurajează să trăiască alături de băiat experiențele vieții prin literatura care capătă valoarea de document personal împotriva uitării de sine și în sens istoric, împotriva uitării regimului totalitar: comunismul.
Citeste mai multpe alecart.ro
Construit sub forma unei imense păpuși Matrioșka în care se ascund întâmplări și destine, romanul lui György Dragomán Rugul dezvăluie fiecare „sertar” și fiecare „figurină” pe măsură ce Emma, fetița de 13 ani, orfană și străină de trecutul propriei familii, reconstruiește viața celor ce au fost înaintea ei prin poveștile pe care Bunica i le spune. Cea mai mare dintre aceste păpuși ascunde povestea unui popor care a plătit prețul libertății cu sânge, acțiunea fiind plasată în perioada imediat postdecembristă, dar adunând în matca ei aluviuni ale trecutului mai apropiat și mai îndepărtat.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1207
Elif Shafak știe bine să construiască personaje memorabile, pe care le fixează apoi abil pe broderia unei istorii recente. Cu toate sucirile și răsucirile ei. Un Levant mai apropiat de București decât de Londra, pe unde ajung mai lesne acești (ne)fericiți ai sorții. Cu zâmbetul pe buze, altminteri.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1207
De la primele pagini, romanul Valentina al Angelei Martin activează un reflex inconfundabil: nu mai lași cartea din mână sau de-abia aștepți să ieși din curgerea de zi cu zi a timpului pentru a te întoarce la ea cu plăcere. Constați că ai regăsit o stare veche, rămasă în memorie cu haloul ei de frumusețe, pe care erai sigur(ă) că o mai ai pe undeva, prin casa vieții tale: plăcerea de a citi. Valentina ne restituie acea bucurie genuină a lecturii care ne-a intrat în viață odată cu basmele copilăriei și apoi ne-a legat de literatură.
Citeste mai multîn revista 22
Cédric Gras, pasionat de alpinism, retrasează viețile a doi dintre cei mai cunoscuți alpiniști sovietici, frații Abalakov. De remarcat este faptul că acest volum a fost distins în anul 2020 cu prestigiosul Premiu Albert Londres, acordat în fiecare an unei cărți de călătorie. Cercetarea lui este temeinică și, așa cum se cade în Rusia, pornește de la dosarul de cercetare penală a lui Vitali Abalakov, întocmit de NKVD și păstrat cu sfințenie în arhivele FSB. „Aveam o mulțime de întrebări. Din ce motive Vitali Abalakov, cel mai cunoscut dintre alpiniștii sovietici, căzuse victimă Marii Terori? Oare își denunțase sub tortură colegii de echipă? Și, mai presus de toate, își trădase oare propriul frate, pe Evgheni Abalakov, steaua piscurilor, învingătorul eroic al amețitorului vârf Stalin?”, se întreabă autorul în introducere. Problema cu aceste dosare întocmite de serviciile secrete ale aparatelor de represiune din toate țările totalitare este că noi, acum, plecăm de la premisa că vom găsi toate răspunsurile când, de fapt, ele oferă indicii, dar și destule capcane și piste false.
Citeste mai mult