Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Observator cultural, nr. 1283
Subintitulat Proximități, mărturisiri, Jurnalul, apărut anul acesta la Polirom într-o ediție adăugită, nu conține – exclusiv și strict – notații de natură factuală. (...) Deschis mai cu seamă spre zona atemporală, jurnalul comportă o linearitate care ține de dimensiunea morală: a unei conștiințe pentru care punctul de plecare este unic, constant: credința – resort și instrument hermeneutic – și corolarele sale: iubirea și prietenia. Cartea este, în egală măsură, un jurnal al întîlnirilor fundamentale, formatoare, și un jurnal de lectură. De o densitate livrescă impresionantă, textul este infuzat de referințe și citate la tot pasul, nu pentru a convoca argumente de autoritate care să întărească opiniile sau să confirme intuițiile autorului, ci pentru plăcerea comuniunii de idei. De cele mai multe ori Pintea aprobă, așadar, extrasele redate. Se întîmplă uneori însă să și taxeze, să rediscute poziții și principii etice.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1283
Documentar sau ficțiune? Din postfața lui Andrei Corbea reiese că autorului i-a stîrnit interes relatarea din Jüdische Rundschau despre asasinarea în plină stradă, la Ierusalim, a intelectualului ortodox De Haan, pentru convingerile sale opuse sioniștilor laici. Ceea ce la prima vedere poate părea construit pe formula film documentar – de la pitorescul ambiant la epilog – este canava pentru ficțiune cu accente autobiografice. Zweig excelează în plasticitate, instrospecție, tensiune, scene de masă, eleganță a dialogurilor, erudiție, poezie clasică și poem în proză. Notele explicative sunt încă o expresie a profunzimii celui care a tradus și îngrijit volumul.
Citeste mai multîn revista Vatra, nr. 10-11
Lumea din Faust participă la viața lui Blaga, pe care Florina o ține în priza fantasmaticelor pe măsură ce o traduce în concretețe cotidiană. Reconstituirea biografică e mereu pe punctul de a aluneca într-o meta-realitate, de unde Florina îl trage înapoi pe Blaga, dar fără violență epică, păstrând doar o anume indistincție între planuri. Cât a lăsat Blaga nescris din biografia sa, completează Florina, inclusiv comunicațiile paranormale.
Citeste mai multîn revista Ramuri, nr. 11
Romanul are o textură densă, titlul Silex nefiind doar metafora durităţii, ci şi a scânteii. Din coliziunea dintre amintire şi uitare se naşte focul conştiinţei. Autorul scrie cu o luciditate tăioasă, dar şi cu o tandreţe rară; frazele lui au ritmul respiraţiei unui om care se teme că va uita să respire dacă se opreşte din scris, cum ni se şi spune undeva în carte.
Citeste mai multîn România literară, nr. 50
Carte plină de poezie și enigme, infuzată de lirism, dar nelipsită de umor, Cod 612. Cine l-a ucis pe Micul Prinț? vorbește despre iubirea de literatură și de umanitate, împrumutând ceva din farmecul și fascinația misterioasă pe care o exercită – și astăzi, la atâția ani distanță – personajul Micului Prinț și creatorul său.
Citeste mai multîn revista Apostrof, nr. 11
Săpunul lui Leopold Bloom este unul dintre cele mai bune romane, cu o formulă ce refuză încadrarea de orice fel: se pot găsi argumente, de pildă, pentru metatextualitate, pentru notaţiile intime, pentru critică socială – dar niciuna dintre aceste viziuni nu este în sine satisfăcătoare, ceea ce conferă acestui roman putere de reconfigurare, cu o factologie ce descinde din Ţiganiada, savant ticluită.
Citeste mai multpe citestema.ro
Ce ușor țese Isabella Hammad, printr-un roman complex și cuceritor, imensa lecție a empatiei. Ce perspectivă nouă alege pentru a decupa decade sângeroase ale istoriei și pentru a le prezenta unui public nou, scrutându-i cu o privire dinspre care nu ne putem întoarce pentru a ne ascunde. Arta teatrală unește aici golurile de pe o hartă fărâmițată, iar Hammad ne invită nu să cunoaștem o stafie, ci hotărârea nestrămutată a unei stafii de a nu mai fi văzută astfel.
Citeste mai multîn revista Vatra, nr. 9
(...) jurnalele lui se citesc cu interes tocmai pentru că înregistrează o mare cantitate de evenimente – reale, livrești, nici nu contează – pe metru pătrat. Când contextul însuși devine extraordinar, ca după 2020, jurnalul se transformă într-un mic thriller de idei. După cum indică și titlul, pandemia și războiul din Estul Europei ocupă prim planul înregistrărilor diaristice recente, fiind ambele trecute prin lentila specifică a autorului. Cele două fac parte dintr-un scenariu de conversie tipic unui utopist pragmatic ca Vancu, care vede în orice tragedie sau experiență la limită un prilej al umanității de a-și revela resurse nebănuite. În pandemie, diaristul reînvață să metabolizeze „noul timp” redirecționându-l spre activități din sfera celor lăsate la o parte de goana zilnică a ritmului obișnuit: familie, natură, scrierea sau lectura unor cărți voluminoase. Vancu nu e doar un excelent cititor de cărți, ci un cititor al lumii – virtuale și reale – de-a lungul și de-a latul ei.
Citeste mai multîn Cațavencii
Puberii și adolescenții din Împărăția cerului… au trăiri de o complexitate atipică față de personajele prozei noilor generații, o complexitate care, mie cel puțin, nu mi se pare deloc forțată. Nu-mi dau seama dacă cititorul tînăr se recunoaște în personajele acestui debutant, dar sunt convins că despre cartea lui se va vorbi și (sper) scrie cu surprindere și, de ce nu, cu plăcere. Ar merita.
Citeste mai multpe pagina personală de Facebook
Pe măsură ce înaintează în lectură, cititorul decriptează semnificația titlului O nouă ultimă zi. Este vorba de o apocalipsă iminentă, amânată, pe cale de a se petrece din clipă-n clipă, atât la nivel individual, vizând fiecare personaj în parte, cât și la nivel global, pândind istoria națională și universală și omenirea în ansamblul ei. /… / Cel mai bun roman românesc apărut în ultimii ani. Felicitări, Ovidiu Nimigean și Editura Polirom! /… /
Citeste mai mult