pe lapunkt.ro
Neliniştea care îl locuieşte pe Camus nu este absentă nici din textele sale de călătorie: schiţe ale paginilor care vor veni, laborator de idei şi spaţiu de rezonanţă, consemnările celor două călătorii în Americi sunt şi un portret al scriitorului însuşi. Alegerile sale, îndoielile sale, pasiunile sale, toate se află aici, închise în aceste drumuri ale existenţei sale. (…) Textele de călătorie ale lui Camus sunt cronica unei descoperiri de sine, dar şi a unei lupte cu propriul trup, trădat de boală. Privirea lui Camus este mereu aceeaşi: fremătarea tinereţii sale nu este copleşită de povara biologiei. Drumurile sale duc tot mai departe, chiar şi atunci când ele incetează în spaţiu. Camus, cel care nu poate îmbătrâni, trăieşte în literatura sa, până la capăt.
Citeste mai multîn revista 22
Cărțile lui Macfarlane au cunoscut un mare succes la public în imensul spațiu anglofon (care, fiind deosebit de prosper și educat, și cumpără carte), nu numai pentru că a trăit experiențe pe care puțină lume le-a avut, dar și pentru că are talent literar și de sinteză. (…) Plină de substanță este încercarea scriitorului-alpin(ist) de a înțelege (pentru el însuși, dar implicit și pentru cititorii pasionați de munte, mult mai micii și modeștii lui colegi de pasiune) de ce suntem atrași de această nebunie exotică și imposibil de înțeles de către marea majoritate a umanității.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 794
Personajele singuratice, niște dezrădăcinați triști, dar atât de vii, care au nevoie să se pună la adăpost de neliniști fizice și senzații de gol care se adâncesc, descrierile subtile, melancolia elegantă, disperările mocnite, lumea fragilă în care oamenii își doresc să câștige partidele sentimentale fac și din Abisuri personale un roman prin care Gianfranco Calligarich confirmă că este un scriitor autentic.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 794
Fericirea lupului este un roman al frumuseții locurilor dure, îmblânzite de căldura umană. Vremea sobei este și vremea înțelepciunii, parcă în ciuda neastâmpărului ce însuflețește lupul care își caută fericirea în altă parte, mereu dincolo de următoarea creastă, „luând cu el cântecul unei lumi mai tinere“.
Citeste mai multîn Cațavencii
Demonstrația lui Bogdan Suceavă, ea însăși sclipitoare, e construită din cercuri concentrice tot mai apropiate de ceea ce eseistul e încredințat a fi în esență poetul Ion Barbu și matematicianul Dan Barbilian care nu pot fi cu nici un chip separați unul de celălalt. Căci și unul, și celălalt reprezintă, zice memorabil Suceavă, „arta de a surprinde ceea ce rămâne neschimbat atunci când lumea reală e cuprinsă de schimbare“. Încât arta poetică din Joc secund e la fel de valabilă și pentru opera matematică a lui Barbilian, cel des bântuit de tema dublului, ca tragicul William Wilson al lui Poe. Dar asta e altă poveste.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1136
Domnul Wilder și cu mine, de cunoscutul și mult premiatul autor Jonathan Coe, este un roman pe cât de simplu, pe atât de profund și rafinat, pe care nu-l lași din mână până ce nu îl termini. Jonathan Coe și-a ales ca narator și protagonistă o femeie trecută de 50 de ani, compozitoare de muzică și mamă grijulie a două fete gemene, Fran și Ariane. Dialogurile sunt savuroase (sunt multe presărate în carte), totul este foarte scenic, vizual. Dacă stau bine să mă gândesc, este scris cam în stilul lui Billy Wilder și Iz Diamond. Romanul lui Jonathan Coe este un omagiu adus marelui regizor Billy Wilder și cinematografului de calitate.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1136
Singurătatea numerelor prime, în care autorul compară în mod inedit singurătatea ființelor cu situația numerelor prime din matematică. Psihologie abisală și aritmetică fundamentală, iată ce îi oferă cititorului său scriitorul distins, în 2008, cu Premiul Strega. (…) În ciuda asemănărilor, cordonul care îi leagă pe cei doi protagoniști se rupe des și se înnoadă rar. Povestea lor este o combinație între atracție și respingere. O formă de magnetism între un hiperinteligent și o hipersensibilă. Nici unul dintre ei nu este expresiv și nu are ceea ce în psihologie se numește „o rețea de suportˮ; fiecăruia îi lipsesc oamenii de încredere și de sprijin.
Citeste mai multîn România literară, nr. 50/2022
Amin Maalouf, n. 1949, creștin libanez stabilit de o jumătate de secol în Franța, deci el însuși migrant (care își scrie cărțile în franceză), pune în această carte problema identității celor care trăiesc la începutul noului mileniu într-o lume globalizată. Identitatea nu mai poate fi privită doar din unghiul religios sau etnic; oamenii trebuie să se înțeleagă unii pe alții printr-o țesătură a multiplelor și diverselor apartenențe.
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Cartea lui Armand Goşu, însoţită de grafica subtilă a lui Dan Perjovschi, devine, graţie solidităţii ei vizionare, un ghid indispensabil pentru a pătrunde în spaţiul Rusiei sub putinism. Textele din revista 22, reunite acum şi reordonate tematic, au potenţialul de a fi o cronică alertă şi dramatică a involuţiei unui stat. Impasul Rusiei de astăzi poate fi citit în seria de alegeri strategice din trecut. Oglinda imaginată de contribuţiile lui Armand Goşu este una profundă şi nemiloasă. Iluziile sunt înlăturate, fardul potemkiniadei alungat. Ceea ce rămâne este chipul Rusiei luată prizonieră de un tiran şi de clica lui. Anatomia lui Armand Goşu documentează, rafinat şi precis, intervalul de agonie şi de lichidare al fragilei democraţii ruse.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 793
Dora Pavel recreează actul artistic expus privirilor curioșilor dincolo de vitrina unei galerii. Cu forța artistului experimentat, culorile sunt aruncate pe o pânză complet albă. Acolo se creează povestea, prin suprapunerile unor culori care spun totul, culori care transpun obsesii, iubiri, gesturi. Abandonul e necesar, însă renunțarea e aproape imposibilă, renunțarea înseamnă tocmai dispariția, încetarea supraviețuirii în fața Torei Cadis. Nu e o himeră doar pentru Robert, ci e însăși himera iubirii, e ceea ce există dincolo de orice granițe și legi ale naturii, e împlinirea prin obsesia pură pentru o iubire mai înaltă decât umanul și, prin aceasta, imposibilă. Chipul modern și alterat al iubirii capătă un portret fidel odată cu romanul Crush al Dorei Pavel. Temerile, angoasele existențiale, însingurările și singurătățile sunt cilindrii unui mecanism pus în mișcare de o forță care erodează totul în cele din urmă.
Citeste mai mult