Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe libertatea.ro
Cartea care a câștigat concursul de debut la Polirom – iar asta e un garant și obligă. Orice debut la Polirom este o mare promisiune.
Citeste mai multpe libertatea.ro
Un nume nou descoperit de mine. Chiar dacă a mai scris romane, acesta pare să fie cel care îl defineşte pentru ceea ce urmează. E o carte de maturitate. <
Citeste mai multpe libertatea.ro
Nu sunt fanul lui Nichita și nici al biografiilor romanțate – ba din contră. Dar lui Bogdan Crețu i-a ieșit o carte solidă, chiar importantă.
Citeste mai multpe libertatea.ro
La Nichita Danilov nu ştii ce e mai întâi: poezia sau proza. Pe ambele le face la fel de bine. Şi se pare că e în perioada lui cea mai fecundă şi consistentă.
Citeste mai multpe libertatea.ro
Dora Pavel revine cu un nou roman psihologic complicat: blocaje, crize existenţiale, depresii şi confuzii. Aşa cum stă bine unui bun roman actual – bun pentru vremurile prin care trecem.
Citeste mai multpe libertatea.ro
Un poet cunoscut, care a devenit un bun prozator: „Ce preferi? explorează limitele vieților unor personaje mereu dependente de un «celălalt», prezent sau absent. Când lucrurile par, în sfârșit, că se așază, intervine un factor care amplifică problema”.
Citeste mai multpe libertatea.ro
Cartea care mi-a căzut la inimă – despre moarte, despre viața din jurul morții, despre multe lucruri spuse cu tristețe, ironie, tandrețe, cinism. Mihai Radu este probabil cel mai bun scriitor al nostru care vede lucrurile esențiale prin detalii mărunte. Se citește ușor, dar nu vrei să se termine.
Citeste mai multpe libertatea.ro
Unul dintre cele mai ambițioase romane ale acestui an. Bogdan-Alexandru Stănescu este unul dintre rarii scriitori care combină trei lucruri greu de armonizat: inteligență, emoție și stil. Și îi iese tare bine.
Citeste mai multîn Dilema Veche, nr. 977
Cartea lui Bogdan Suceavă e în primul rând o Viață și-abia în al doilea o Operă (de altfel, alte poeme, să zicem cele conjuncturale, nici nu fac obiectul acestei investigații, cum nu-l face nici proza păstoasă din scrisori). Odată, însă, ce avem cheia omului, scrisul se degajă aproape de la sine, chiar dacă nu neapărat pe traiectoriile indicate aici. În definitiv, pentru ca un comentator să aibă dreptate, nu-i musai să aibă în absolut fiecare frază a lui dreptate. În orice caz, Suceavă „prinde” acut tropismele interioare ale lui Barbu și mi se pare că discerne bine ce e esențial de ce e lest.
Citeste mai multîn România literară, nr. 50/2022
O importantă temă a cărții rămâne identitatea lingvistică, dar nu numai, pentru că în epoca globalizării suntem toți niște migranți și minoritari. (…) Deși autorii nutresc de obicei speranța că o carte pe care tocmai au încheiat-o va supraviețui peste secole, în cazul acestui eseu, care se citește cu plăcere și poate fi deosebit de util profesorilor, Maalouf încheie declarându-și speranța că peste nu foarte mulți ani rostul scrierii sale va fi perimat. Că nepotul său va ridica într-o bună zi din umeri, mirându-se „că în vremea bunicului încă era cazul ca toate aceste lucruri să fie spuse”.
Citeste mai mult