în revista Familia
Povești, fabule, iubirea și ura în labirint, obiceiurile pierdute în legende, speranțele moarte care au născut convingeri, fericirile posibile și fragmentele de dumnezeire, resurecția răului, neuitând de corp – în care bătăliile se uită și se trezesc, toate sunt nelipsite când Saramago scrie ficțiunile tablourilor pe care le imaginează.
Citeste mai multpe alecart.ro
Despre prietenie și despre zguduitoarele adevăruri umane, abia întrezărite undeva în copilărie, însă nu mai puțin covârșitoare, vorbește naratorul acestui roman al lui Andreï Makine. Și despre dureroase adevăruri, despre lumina ce poate dăinui în consistența mocirloasă a unor existențe terne, a unor vieți prăbușite, frânte. Impregnat de poezie, pledând subtil pentru valorile umanismului care astăzi par tot mai desuete, Prietenul armean e o odă adusă frumuseții care așteaptă să răscumpere prea multa suferință și nedreptate din viețile fiecăruia. E o încercare de a capta și de a păstra frumusețea și tandrețea, bucuria simplă ce se află în noi și în jurul nostru și pentru care nu e nevoie decât de miracolul apropierii de un altul, al privirii îngăduitoare și al răbdării pentru a învăța să ne facem viața suportabilă.
Citeste mai multpe alecart.ro
Romanul lui Stefánsson e o poveste despre pierderi și despre ceea ce rămâne în urma lor. Despre bucuria și tristețea vieții, despre sfâșierea ce o însoțește negreșit. Despre frumusețea care există, dar nu durează. Despre rămășițele de care te agăți când rămâi singur: un gând, o îmbrățișare, un cuvânt, o amintire, un regret. E un roman despre încercarea de a supraviețui în absență, de a umple golurile. De a păstra lumina în întuneric fiind. Rămânând, adică, în viață. Niciunul dintre oamenii lui nu are unde să se ducă în afara propriei vieți. Nu are unde să caute adăpost. Nu are ce să aștepte să i se întâmple. Indiferent pe ce drum apucă, niciunul nu-l va duce dincolo de sine însuși și dincolo de lume. Fiindcă plecarea e imposibilă. Jón Kalman Stefánsson închină o odă frumuseții și cruzimii vieții. Durerii și capacității omului de a o îmblânzi. Vulnerabilității, dar și suflului aceluia vital pe care peisajul de o cutremurătoare răceală al Islandei l-au generat. Impregnată de lirism și de brutalitate, scriitura reflectă colțurile tăioase și adâncimile întunecate ale inimii, însă și ceea ce este flămând și limpede, fierbinte și tânjitor în aceste suflete. O poezie amară a unei lumi, a transformărilor ei, dar, mai ales, a ceea ce păstrează fiecare din ceea ce trăiește.
Citeste mai multîn revista Ateneu
Un personaj convingător, aplecat asupra marilor întrebări existențiale, peripatetizând moromețian, din adolescență și până în ultimii ani ai vieții, semn că, dincolo de experiențele catalitice pe care le-a trăit, și-a păstrat intactă structura țărănească, cu tot ceea ce presupunea ea: atașamentul față de valori-forte ca adevărul, cinstea, loialitatea, înțelepciunea, umorul sau încăpățânarea. E modul său de a rezista, atrăgându-și, deopotrivă, admirația și invidia celor din jur.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 12/2022
Scriitorul maghiar demonstrează o virtuozitate artistică de violonist. Asemenea notelor muzicale, amintirile curg pe portativul conștiinței, compun simetrii și volute, rotesc în simboluri (Gheață), degajă impresia de autentic printr-o integralitate a cuprinderii perceptive (vizuale, olfactive etc.). Mai mult decât o frescă a copilăriei comuniste și tabloul confuziei unei generații prinse între ușile istoriei, Corul leilor reușește o incizie poetică, cu un brici analitic ascuțit, de-a lungul venei realității, până la osul ei roșu-întunecat.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 12/2022
Roman al unor mari teme și motive, de o forță deseori deconcertantă, Bastian prilejuiește o lectură provocatoare, însă pe deplin cathartică, pe măsura tragicului și melancolicului protagonist.
Citeste mai multpe carturesti.ro
În această a treia sa culegere de povestiri traduse și la noi, germanul Bernhard Schlink (n. 1944) abordează tema sa predilectă – timpul, explorat în câteva dimensiuni ale sale: secretele/regretele trecutului, diferența de vârstă în dragoste, acceptarea/înfruntarea bătrâneții. De la secrete și amintiri, trecând prin relații uzate până la doliu și uitare, o întreagă paletă cromatică a despărțirilor, la propriu și la figurat, se regăsește în cele nouă povestiri ale acestei cărți cu titlu de sine stătător, în care protagoniști sunt matematicieni foști turnători ai poliției secrete est-germane prinși din urmă de păcatul tinereții, profesori bătrâni imigranți îndrăgostiți de eleve, femei chemate la căpătâiul foștilor soți, septuagenari plecați în vacanță cu iubite mult mai tinere sau vizitându-și amantele de odinioară, un cuplu de lesbiene confruntate cu încercările nereușite de inseminare în vitro, un copil martor și păstrător al secretului infidelității mamei, un bărbat venit la înmormântarea fratelui sinucigaș, un băiat handicapat părăsit de prietenul lui cel mai bun după ce sora lui îi refuzare acestuia dragostea. Fost avocat, Bernhard Schlink își construiește scenariile despărțirilor în jurul unor probleme/dileme de ordin moral, formulate retoric și lăsate ca atare, să plutească deasupra poveștilor, vieților.
Citeste mai multpe libertatea.ro
O încercare surprinzătoare de a povesti o tragedie cumplită care are loc în sânul familiei. Cum tratezi un călău?
Citeste mai multpe libertatea.ro
Paul Ţanicui este unul dintre cei mai „neordinari” scriitori ai generaţiei sale: cărţile lui seamănă cu scenariile de filme, cu acele seriale bune detective noir şi mistice. Ai de toate, bine închegate şi povestite.
Citeste mai multpe libertatea.ro
Care va fi plata pentru o lume mai bună? Pentru a afla trebuie să citiţi acest volum ingenios scris de Cosmin Perţa şi ilustrat de un mare artist vizual, Andrei Gamarţ.
Citeste mai mult