Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Steaua nr. 11-12
Frumos, ca o demonstrație de finețe, de intuiție și de temeinic studiu teoretic, este scrisul Dorei Pavel. Este evident că este căutat, că este lustruit, că este cîntărit în fiecare învîrtitură de frază și în fiecare alegere de cuvinte. Frazele se succedă în lungimi diferite, care dau ritm și melodicitate lecturii. Paragrafele sînt construite ca blocuri picturale. Romanciera demonstrează o tehnică impecabilă, propunînd un text care se citește nu greu, ci lent. Crush nu poate fi parcurs decît savurînd fraza. Nu poate fi citit decît contemplînd fiecare paragraf. Oprindu-te după fiecare capitol. Există o poeticitate aproape orientală în ritualul de lectură pe care îl implică. Altfel, totul va fi distrus.
Citeste mai multîn Orizont nr. 11
După Bastian, roman al melancoliei și eșecului, Dora Pavel recidivează: Crush mizează tot pe angoasă, singurătate, fantasmă și adâncă contemplare asupra rolului sinelui în amplul evantai existențial. Maestră a stilului și reprezentărilor atent calibrate ale blocajelor existențiale, autoarea scoate la lumină întreg arsenalul scriitoricesc de care dispune încă in debutul cărții. Cititorul nu trebuie să parcurgă prea multe pagini pentru a intui atât forța scriiturii, ci și nucleul ideatic intenționat; „crush”, desprins direct din engleză, presupune o acțiune și o stare de fapt deopotrivă – ruminația interioară, rodajul psihologic profund, dar și intensitatea iubirii trecătoare.
Citeste mai multîn revista Vatra, nr. 10-11/2022
Documentată cu maximă atenție, biografia lui Nichita Stănescu se ficționalizează prin imaginația prozatorului – conturându-se, de la o pagină la alta, sensibilitatea, energia, temperamentul marelui poet. Mai exact, modul lui de cuprindere a lumii, de asumare a existenței, de raportare la propria ființă și la alteritate. Ușor, ușor, lectura cărții ne conectează la energiile poeziei lui Nichita Stănescu, la rezervoarele ei de sensibilitate și imaginație, ne aduce mai aproape înțelesurile poeticii sale.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 11
După Bastian, roman al melancoliei și eșecului, Dora Pavel recidivează: Crush mizează tot pe angoasă, singurătate, fantasmă și adâncă contemplare asupra rolului sinelui în amplul evantai existențial. Maestră a stilului și reprezentărilor atent calibrate ale blocajelor existențiale, autoarea scoate la lumină întreg arsenalul scriitoricesc de care dispune încă din debutul cărții. Cititorul nu trebuie să parcurgă prea multe pagini pentru a intui atât forța scriiturii, ci și nucleul ideatic intenționat; „crush”, desprins direct din engleză, presupune o acțiune și o stare de fapt deopotrivă – ruminația interioară, rodajul psihologic profund, dar și intensitatea iubirii trecătoare. (…) Roman al singurătății, obsesiilor și transgresiunilor identitare surprinse în relații dinamice, adeseori nefirești, Crush prilejuiește lectura ideală pentru după-amiezile întunecate ale zilelor ploioase de toamnă.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 11
O carte ambițioasă și documentată. Un eveniment cultural. În acești termeni a fost receptată lucrarea Zorii tuturor lucrurilor. O nouă istorie a omenirii (Editura Polirom, 2022), și înmatriculată repede în finala Orwell Prize for Political Writing. Apărut într-un moment de belșug al datelor empirice și al repunerii pe tapet a problemei inegalității social-economice, discursul profesorilor David Graeber și David Wengrow promite, după exemplul lui Gordon V. Childe (1936), o manieră diferită de a concepe istoria și civilizația umană.
Citeste mai multîn revista Apostrof, nr. 11/2022
Miza Cristinei Modreanu e o carte pentru publicul larg, fără morgă academică, care deschide culisele vieţii teatrale în comunism, şi scoate la lumină detaliile luptei de uzură a creatorilor cu cenzura. Autoarea pune cap la cap informaţiile, vocile într-un puzzle complex, pe alocuri recurge pentru culoare la reenactement, creionând scurte scene de atmosferă, şi-şi lasă chiar vocea auzită în scurte aparteuri, cu tonul cuiva care priveşte în urmă sine ira et studio
Citeste mai multîn revista Apostrof, nr. 11/2022
Cu pauze comice, de felul portretizării fugitive a unui dresor neamţ de şoareci (se aduce o pisică la reprezentaţie), istoria lui Radu Mârza cuprinde mai multe episoade de cercetare, detectivistice, cu suficient suspans de bună calitate; unul dintre acestea este elucidarea circumstanţelor în care a fost realizată o fotografie de grup, cu Coşbuc, Elena Vaida-Voevod, dr. Demetriu Ciuta, Al. Vaida-Voevod şi Caragiale, la Karlsbad, la o masă a unui local, identificându-se locul exact (Cafe Kaiserpark) şi momentul (iunie 1911).
Citeste mai multîn revista Apostrof, nr. 11/2022
Ceea ce ne propune Simona Antonescu este suprema valoare de adevăr a unei biografii romanţate, viaţa şi romanul împrumutându-şi unul altuia valenţele intime, personale ce ies la lumină prin complicitatea a două femei, iniţial, una determinând-o pe cealaltă să scrie, potenţându-i trăirile. Finalul va dovedi că este vorba de una singură, naratoarea, care decide să-şi asculte vocea interioară, şi, în căutarea fericirii, să scrie.
Citeste mai multîn revista Apostrof, nr. 11/ 2022
Tabloul înfăţişat în volum este variat, cartea cuprinzând detalii despre teme precum: lentul declin al anilor 1970 şi 1980, trăsăturile specifice ale regimului încremenit în intransigenţă ideologică, etos totalitar, dispreţ pentru cetăţean şi drepturile omului, supraveghere dictatorială, poliţienească, dar şi despre tentativele de cooperare transnaţională (Mara Mărginean), reflectarea dezbaterilor din ştiinţa economică occidentală în mediul academic românesc (Cornel Ban), produsul turistic pentru străini (văzut ca o „oază de Occident“) şi tensiunile pe care le-a generat în rândurile actorilor locali (Alexandra Bardan). (…) volumul în sine pare o pledoarie pentru (re)descoperirea unor surse istorice absolut indispensabile, un îndemn cu atât mai actual cu cât, din luna mai a acestui an, Arhivele Naţionale par să se afle sub un adevărat asediu de tip cazon ce are menirea să secretizeze documentele istoriei recente.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 794
Cum am lucrat la roman? Este irelevant să vă mărturisesc. Până la urmă contează „marfa“, adică romanul. Totuși, vă pot spune că pentru mine scrisul înseamnă o criză. Nu o criză de rinichi sau o criză cardiacă. O criză pe care eu, autorul, încerc s-o transmit personajelor și am obligația s-o rezolv până la final. Povestea din Vremea tatălui este criza relației dintre un bărbat și clădirea pe care o păzește și n-o poate abandona. Eu, de exemplu, n-am avut curajul să plec din țară și să mă stabilesc în străinătate. Am rămas să trăiesc în România. Deși am trăit destule crize în relația mea ca cetățean cu țara în care m-am născut. Nici Alecu Ancuțescu nu este în stare să părăsească Egreta Office. O trage de o sfoară în finalul romanului.
Citeste mai mult