Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Dilema Veche, nr. 989
După experiența îndelungată a prozei SF, cu romanul Sevraj Liviu Surujiu vrea să se înscrie și-n galeria noir sau măcar în cea policier de bună calitate. (…) romanul său se citește cu destul aplomb. Din acest punct de vedere, riscul de-a se juca cu limitele ficțiunii și cu cele dintre ceea ce presupunem că e viața și moartea unor personaje a fost unul cu rezultat pozitiv.
Citeste mai multîn Dilema Veche, nr. 989
Cinematografice, dinamice, inteligente, dure și duioase, comice și violente, mimând anticalofilia în folosul narativului pur, poveștile din Definitiv. O trilogie chiar marchează un punct notabil în proza românească de azi.
Citeste mai multpe contributors.ro
Autorul ne pune în față multe exemple de limbă regională basarabeană, ne arată cum e să te simți regiofon moldovean, cum este de fapt această „limbă română” proaspăt proclamată limbă de stat și pusă la icoană de unii și de alții. Dar nu numai: ne arată cât de complex este repertoriul multilingv, și cum e să navighezi cultural, identitar, însoțit de mai multele limbi ale Republicii. Căci da, dacă la apus Regiunea Moldova este aproape monolingv românească, la răsărit Republica Moldova este o societate plurilingvă. Dincolo de propagandă, de politică și de afinități culturale firești, este cazul să respectăm asta.
Citeste mai multpe optmotive.ro, nr. 153 (64)
Este un volum pe care îl recomandăm fără ezitare, o lectură plăcută și pentru cei care nu sunt neapărat profesioniști ai domeniului, dar se dovedește a fi, deopotrivă, un demers științific, credem noi, extrem de consistent, chiar de referință în istoriografia ultimilor ani.
Citeste mai multîn revista România literară nr. 11/2023
[După 1990], nici nu apucaserăm să spuneam tot ce aveam de spus (mă refer, între alții, la Mircea Cărtărescu, Gabriel Chifu, Andrei Oișteanu ori Marta Petreu, autori care au „explodat“ după cincizeci de ani, așa cum sperasem eu că va exploda întreaga literatură română), și eram deja aruncați la lada de vechituri a istoriei. Am comis, ce e drept, și imprudența de a ne jertfi vreo zece ani într-o publicistică frenetică, dar foarte necesară, anti-totalitară, anti-comunistă, luptând pentru democrație și detestându-i pe antisemiți, legionari, comuniști și fasciști, astfel încât protejații noștri să trăiască în cu totul altă societate decât cea în care viețuiserăm noi.
Citeste mai multîn revista România literară nr. 11/2023
Dincolo de interpretările îndrăznețe și argumentarea lor plauzibilă, trebuie remarcat că autorul realizează un text atractiv, într-un stil suplu, accesibil cititorilor, pigmentat cu umor, îndepărtat de orice morgă lexicală. [...] Asocierile cu opere mult ulterioare, pentru lămurirea cititorului, nu lipsesc și sunt relevante. Batista Desdemonei este asemuită cu inelul lui Bertram din Totu-i bine..., dar și cu inelul lui Sauron din romanele lui Tolkien. Ea „concentrează marile simboluri antinomice ale textului”. [...] Este o bucurie pentru cititor să constate că Adrian Papahagi a înțeles foarte bine spiritul lui Shakespeare și faptul că opera marelui dramaturg nu este un înscris ori o înșiruire livrescă de termeni și acțiuni, ci o lume.
Citeste mai multpe booknation.ro
Dimineață pierdută este o carte care te poartă prin mai multe lumi, în perioada dinainte de primul război mondial, prin războaie, văzute prin ochii mai multor personaje, de diferite condiții, în perioada comunistă, și te aduce din nou în prezent, unde inevitabil te vei întreba dacă astăzi nu trăim prea repede, dacă nu ne grăbim prea tare, și dacă ne gândim cu adevărat că timpul nu cruță pe nimeni.<
Citeste mai multîn Observator cultural nr. 1150
Tocmai prin singularitatea sa, Crush ne confirmă, aşadar, că romanele Dorei Pavel sînt neuro-gotice, adică romane psihanalitice contaminate cu puternice inserții gotice, mereu deconstruite și apoi reconstruite, modificate profund. Am mai putea să le numim și romane psycho-noir, împrumutînd un termen care a fost folosit mai degrabă de critica cinematografică, fără să o contrazică, chiar ar intra în rezonanță cu ideea de neuro-gotic... Orice altă tentativă de a oferi o definiție cuprinzătoare a acestor romane, atît de originale în panorama prozei românești contemporane, ar putea, cred, eșua.
Citeste mai multpe coverstories.ro
Rabih Alameddine e unul dintre autorii pe care i-am iubit în fiecare pagină scrisă de ei (recomand din suflet Femeia de hârtie). Iar de data asta, ni se promite o poveste ale cărei nuanțe contemporane sunt de neuitat. Dar este şi o meditaţie asupra limitelor cu care se confruntă scriitorii şi asupra incapacităţii lor de a spune povestea catastrofelor prin care trec oamenii altfel decât în mod fragmentar. O sa vedeți!
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1150
Un roman din 1947, Autobuzul rătăcitor (Editura Polirom, 2022, Colecția Biblioteca Polirom, Serie de autor, coordonată de Dan Croitoru, traducere din limba engleză și note de Dana Crăciun) ne reține atenția, dacă nu și interesul. Un autobuz vechi și uzat devine un mijloc de locomoție rătăcitor pentru oameni ce caută și se caută, pe un drum ce străbate lumea americană a Californiei postbelice. (…) Un roman cu multiple nefericite personaje, fel de fel de bărbați și femei, credincioși sau mai puțin, mai mult sau mai puțin ciudați – drogurile încă nu erau atât de răspândite ca mizeria și sărăcia –, aflați în căutarea a nu se știe bine ce și nici cum. Cam la noroc, cam alandala, cam ce-o fi o fi, bine sau rău, să fie ceva.
Citeste mai mult