la radiohit.ro, 27 martie 2023
E o frază pe care am pus-o acolo și pe care nici nu trebuie să o amintesc. Pentru oamenii ăștia, răul pe care ei îl fac nu există. Așa trebuie înțeleasă cartea. Ei nu ne fac nouă niciun rău. Ei pur și simplu își fac propriul bine, nu existăm pentru ei. La asta se reduce filosofia, dacă există o filosofie a cărții. E mult mai adâncă decât pare, e un fel de studiu sociologic – Cum gândesc ei – Ei, uite așa. Nu existăm.
Citeste mai multîn revista Ateneu, nr. 643, martie 2023
În Povestiri…, tonul oscilează între gravitate, ironie și chiar umor. Subiectele reflectă viața cotidiană, scenele grave alternând cu cele ironico-umoristice, iar prezentarea lor apare în alternanța narațiunii cu dialogul, a descrierilor cu pasajele reflexive. Autorul nu numai că vede lumea contemporană și ne aduce aproape oamenii ei, dar are o capacitate extraordinară de a pătrunde deopotrivă în varii medii sociale, dar și direct în psihologia unor personaje.
Citeste mai multpe radio hit, 20 martie 2023
Ideea a venit cumva de la sine și a venit destul de repede. Acest cadru a fost cel de la care de la care am plecat pentru că aș fi vrut o lectură mai mai antrenantă a romanului și mi s-a părut că că nu aș fi ajuns la aceasta dacă pur și simplu aș fi început să spun povestea lui Hașdeu, de la de la primul rând. A fost un cadru pe care l-am l-am discutat inițial și mi s-a dat undă verde fel să-l explorez. (…) Cumva, simțeam nevoia și a unei priviri retrospective spre ce a făcut el și a unei judecăți din punctul de vedere al modernității, pentru că ați observat poate de-a lungul romanului, ținând cont că aceasta este o spovedanie a protagonistului, se fac unele trimiteri și la prezent și mi s-a părut important acest lucru, ca să nu mai vorbim de faptul că, deși între timp știința a evoluat extrem de mult, nici nu a confirmat, dar nici nu a infirmat credințele lui Hașdeu.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1143
Cu Abraxas, Bogdan-Alexandru Stănescu oferă una din marile cărți ale literaturii române postdecembriste, care va rămâne ca reper atât pentru reprezentarea unei perioade complicate, anii 1990-2000 și tot ce au însemnat aceștia pentru generația tânără de atunci, cât și pentru principalele direcții literare ale ultimelor decenii, romanul înglobând diferite formule, de la realismul magic la cel mizerabilist.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1142
Cartea anului în proză este pentru mine Abraxas de Bogdan-Alexandru Stănescu. În primul rând, trebuie spus că este vorba de proiectul cel mai ambițios din punct de vedere literar. Este un roman care sintetizează mai multe estetici și stilistici pe care le-am întâlnit în proza ultimilor 20 de ani – biografismul, mizerabilismul tranziției, livrescul, romanul de formare și proza identitară. Apoi, la nivelul scriiturii, Abraxas cam lasă în urmă orice carte de proză apărută în 2022. Este o carte care pune în valoare literatura ca limbaj privilegiat, care spune acele lucruri pe care numai literatura le poate spune, o carte cu o arhitectură barocă, în care construcția hipnotizează cititorul și care oferă o plăcere enormă a lecturii, dar care merge în același timp spre filozofia memoriei și a identității, spre asumarea ontologică a scrisului.
Citeste mai multla radiohit.ro, 11 ianuarie 2023
Lucrarea poate fi privită dintr-o multitudine de perspective cumva caleidoscopice. Pentru că este într-un fel o situație similară cu cea pe care am întâlnit-o în Vestul Sălbatic din America primei jumătăți a secolului al XIX-lea. Pentru că aici, la Azuga, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea locul era oarecum pustiu. Câțiva tineri au venit aici de la Brașov și din sălbăticia aceasta ei au creat o civilizație durabilă. Aceasta este o cheie în care poate fi citită cartea. În același timp, cartea este și o istorie a regalității din România. Este și o istorie a unor familii de sași care vin aici la Azuga și, așa cum spuneam din această sălbăticie, ei crează un imperiu. Și fac să se vorbească despre fabricile lor, despre produsele lor în mai toată lumea.
Citeste mai multLa Lectura
Manea este unul dintre marii scriitori europeni în viață. Opera sa premiată și prețuită s-a îmbogățit odată cu acest volum care pare să fie un rezumat, o concluzie ce încheie o carieră. O carte care, poate și din acest motiv, amestecă genuri, multiplică voci, portretizează un secol și o viață. Două secole, mai degrabă, și două vieți, pentru că exilul, iar exilatul Manea cu atât mai mult, împarte viețile în două. În plus, este un moment minunat să-l citiți, datorită reflecțiilor sale pline de ironie intelectuală și semnificative din punct de vedere moral.
Citeste mai multpe radiohit.ro, 14 noiembrie 2022
În volumul de la Polirom, publicat toamna aceasta, nu mi-am propus decât atât. Să-l explicăm pe Dan Barbilian în toamna lui 1929. A fost o operațiune de criminalistică, să încercăm să ne gândim cum gândea el atunci pentru că, vedeți dumneavoastră, poeții au obiceiul acesta că dacă trece un an, părerea lor se schimbă. Sunt convins că Dan Barbilian, dacă ar fi fost să fie întrebat în 1933 sau în 1940, ar fi spus altceva dar, odată ce a apărut acea ediție princeps, el nu a mai modificat-o și nici nu a mai publicat alt volum. Experiența rămâne singulară. Tema noastră este să înțelegem acea construcție, să lucrăm pe acel text și să elaborăm pe marginea acelei idei ori, ideea aceea trebuie să țină seama de studiile lui, de personalitatea lui, de cultura lui.
Citeste mai multîn revista Timpul, nr. 19/2022
Romanul lui Bogdan Alexandru-Stănescu, Abraxas (Editura Polirom, 2022) înfățișează un sentiment al urgenței de a regândi structura de rezistență a existenței și de a ordona haosul unui univers prost gândit din care omul este expulzat. Așezate în compartimente ale memoriei, amintirile, faptele, gesturile nu reușesc să creeze senzația de echilibru și nici de satisfacție, dimpotrivă accentuează paranoia și frica de a fi. (…) Abraxas propune ipostaze ale vieții și ale spectrului său continuator dincolo de ea. Confuzia din final pune sub semnul întrebării tot efortul la care a fost supusă memoria anterior, cititorul neavând siguranța că a participat la un film al existenței sau la expunerea unui prim cadru al vieții de dincolo.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1125
Cu un titlu misterios, care vă va purta prin numeroase găuri de iepure online, cu peste 600 de pagini dense, arareori străbătute de o linie de dialog, cu o plajă temporală care se întinde din epoca lui Barbarossa până într-un viitor postapocaliptic, în care Bucureștiul își doarme sub ape somnul de veci, Abraxas este greu de prins într-o definiție. (…) Abraxas a fost numit romanul generației sale, un roman maximalist, un bildungsroman, un periplu dantesc, un roman al ratării și al dezintegrării, al mizerabilismului.
Citeste mai mult