În volumul de la Polirom, publicat toamna aceasta, nu mi-am propus decât atât. Să-l explicăm pe Dan Barbilian în toamna lui 1929. A fost o operațiune de criminalistică, să încercăm să ne gândim cum gândea el atunci pentru că, vedeți dumneavoastră, poeții au obiceiul acesta că dacă trece un an, părerea lor se schimbă. Sunt convins că Dan Barbilian, dacă ar fi fost să fie întrebat în 1933 sau în 1940, ar fi spus altceva dar, odată ce a apărut acea ediție princeps, el nu a mai modificat-o și nici nu a mai publicat alt volum. Experiența rămâne singulară. Tema noastră este să înțelegem acea construcție, să lucrăm pe acel text și să elaborăm pe marginea acelei idei ori, ideea aceea trebuie să țină seama de studiile lui, de personalitatea lui, de cultura lui.
