Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Formula AS, nr. 1562
În cel de-al șaselea roman al său, scris în timpul pandemiei, Gabriela Adameșteanu rămâne consecventă formulei realiste, balzaciene, cu atenția îndreptată spre variate straturi ale societății românești reprezentate prin destine individuale marcate de istoria secolului 20 și a începutului de secol 21. În Voci la distanță, realitatea e preponderent chiar cea din timpul scrierii romanului, cu amănunte și controverse specifice, unele preluate direct din mass media anilor 2020-2022, binecunoscute nouă, dar care pot părea exotice unui cititor străin. (…) Sunt multe povești de viață din comunismul românesc și de după, astfel încât cititorul tânăr și cel din viitor pot afla câte ceva din pătimirile înaintașilor, iar cel vârstnic se va recunoaște în lumea acestui roman.
Citeste mai multpe radiohit.ro, 4 aprilie 2023
E o poveste despre singurătate, despre un marginal, e un caz, să spunem așa, pe care l-am dus la extrem, dar Samson, în singurătatea aceasta a lui, încearcă să înțeleagă lumea, să o descopere, încearcă să îi dea sens și, până la urmă, asta m-a interesat ca prozator, să încerc să văd prin ochii lui Samson realitatea și, odată cu el, să încerc să-i creez un sens, să dăm sens tuturor lucrurilor care se întâmplau și pe care le luam ca atare, nu le consideram nici greșite, nici bune, era despre felul în care lucrurile se întâmplau. Acum, retrospectiv, cred că lucrurile trebuie să capete un sens, iar Samson, pe parcurs, asta încearcă să facă. Până la urmă, și titlul cărții este legat de asta pentru că această încercare de a face în așa fel încât să nu se aleagă praful de toate este, de fapt, o încercare de a da sens lumii și de a căuta o soluție pentru a face ca într-o mare de corupție, de rău, de violență, să existe o mică speranță.
Citeste mai multpe literomania.ro, nr. 284, 4 aprilie 2023
Cititorul este purtat, de la un capitol la altul, prin diverse spații culturale, cu diverse apucături sau năravuri, cu accent, însă, trebuie spus, pe spațiul românesc. Tematica este, cum spuneam, variată și tentantă – de la garderoba boierului și intelectualului român de secol XIX, până la dezbaterile legate de etnogeneza și istoria găgăuzilor sau disputele teologice din Europa medievală, care puneau față în față cele trei religii – iudaică, creștină și musulmană. Capitolele pot fi citite, așadar, separat fără a se pierde ceva din savoarea cărții. (…) „Bunele moravuri” au coexistat, iată, de-a lungul istoriei omenirii cu „moravurile ușoare” și cu „năravurile” mai mult sau mai puțin periculoase, iar confruntările dintre ele au dat naștere unor momente unice, antologice, precum cele surprinse de Andrei Oișteanu în cartea sa din 2021 – carte pe care o recomand atât celor care îl cunosc pe autor din volumele sale anterioare, cât și celor care, din varii motive, nu l-au descoperit încă pe Andrei Oișteanu.
Citeste mai multpe agentiadecarte.ro, 3 aprilie 2023
Noua construcție romanescă a Gabrielei Adameșteanu – Voci la distanță, apărută, în 2022, la Polirom, e o excelentă și seducătoare polifonie stilistică despre singurătate, exilul interior și despre fețele pierzătoare ori câștigătoare ale exilaților din geografia politică a Estului. (…) Gabriela Adameșteanu ne oferă în Voci la distanță un roman cu certe delicii de lectură în care ne putem (re)întâlni cu propriile noastre voci și distanțări interioare!
Citeste mai multîn revista Ateneu, nr. 643, martie 2023
Articulat din fragmente relevante pentru înțelegerea unor destine exemplare prin chiar felul cum au supraviețuit comunismului crunt din anii ’80 sau cum s-au adaptat noilor realități postdecembriste, Voci la distanță nu este o cronică de familie, ci o cronică de familii. Un roman de o măreție liniștită, care reușește să recompună, din frânturi, imaginea coerentă a unei epoci întunecate.
Citeste mai multîn România literară, nr. 16/2023
O ediție savantă cu merite în cunoașterea mai adecvată a operei lui Photios al Constantinopolelui și a uneia dintre scrierile mai puțin frecventate ale acestuia poate interesa și un public mai larg, dornic să înțeleagă vechea cultură a părții noastre de Europă și să verifice, prin parcurgere nemijlocită, cât din vechile pagini mai vorbesc minții și sufletului omului de astăzi. De ar mai fi avut timp, n-ar fi fost de mirare ca Nicolae Iorga să fi inclus culegerea printre „cărțile reprezentative” din viața omenirii.
Citeste mai multîn România literară, nr. 16/2023
Deși orice carte impune o liniaritate a unei cronologii atât a scrierii articolelor care vizează, majoritatea, actualitatea politică din acel moment, cât și a succesiunii evenimențiale, aș recomanda citirea/recitirea în buchet a unor articole. (…) Ultimul capitol este rezervat războiului din Ucraina, urmărind cauzele directe, însă abia tot tabloul cu ariile colaterale este în măsură să restituie complexitatea fenomenului și, totodată, să releve o serie de puncte de articulație în ceea ce reprezintă ideea imperiului rus, reîncărcată nu neapărat într-o haină nouă, cât mai degrabă într-un nou context geopolitic. Cartea lui Armand Goșu oferă din unghiuri diverse, unele insolite, o explicație a istoriei în mers, istorie pe care o însoțește pas cu pas într-o reflecție strălucitoare și analitic profundă.
Citeste mai multîn România literară, nr. 16/2023
Dicționarul romanului central-european din secolul XX, apărut recent sub coordonarea Adrianei Babeți, este asemenea unei clădiri cu două corpuri diferite. Primul, și anume studiul introductiv aparținându-i Adrianei Babeți, este o carte în sine și reprezintă, probabil, cea mai substanțială contribuție românească la definirea literaturii Europei Centrale. (...) Ca și alte lucrări ale Adrianei Babeți, cum ar fi Dandysmul. O istorie (2004) sau Amazoanele. O poveste (2013), introducerea la Dicționarul romanului central-european… copleșește prin amplitudinea sintezei și seduce prin talentul înscenării unui teatru de idei care, în pofida dificultății teoretice, se parcurge, în interpretarea ei, cu pasiunea cu care citim un roman bun. Aspect și mai important, în cercetarea de față, „nașterea” temei romanului central-european este precedată de și împletită cu descrierea ecloziunii unui interes de cercetare pentru această temă, la Timișoara, în colectivul care a reprezentat nucleul viitorului dicționar. Autoarea are darul de a da corporalitate ideii, ceea ce va pune (dacă nu a și pus deja) Dicționarul romanului central-european… pe o traiectorie de receptare fastă.
Citeste mai multîn revista Ramuri, nr.3/2023
Conceput ca o poveste „în ramă”, acest roman se coagulează în jurul poveştii de dragoste a doi tineri, diferiţi ca temperament şi vieţi asumate, cărora li se alătură alte două personaje cu evident rol de contrapunere şi explicitare a zonelor „gri” din viaţa lor cotidiană. (…) Ceea ce susţine naraţiunea este descrierea ambientului şi descompunerea pentru a afla indici de identificare (personalizare a gesturilor şi privirilor). Comunicarea simbolică, non-verbală generează un film al detaliilor de compoziţie. Este în esenţă abisul din structura intimă a oricui, pentru a da dreptate meditaţiei lui B. Gracian, amintite mai sus. Se ajunge inevitabil la subtilul joc al disimulărilor celor ce sunt predestinaţi a fi perdanţi. A trăi în armonie este un ideal. Pentru cei cu abisuri personale dobândite într-un climat de însingurări şi răzvrătiri este chiar eşuarea într-un ocean de singurătate.
Citeste mai multîn revista Ramuri, nr. 3/2023
O poveste adevărată de Philip Roth este o carte autobiografică, autoreferenţială. Un jurnal al devotamentului şi al iubirii filiale, trăite fără rest, în ciuda unor frustrări şi dezamăgiri, adunate de-a lungul timpului. Confesiunea, onestă şi sinceră, relevă suferinţa scriitorului, constrâns să devină martorul degradării biologice a tatălui, dar şi tandreţea, responsabilitatea şi grija manifestate faţă de acesta. (…) Cartea lui Philip Roth, plămădită din dragoste şi recunoştinţă, „în tot timpul cât el fusese bolnav şi pe moarte”, reprezintă, asemenea giulgiului în care l-a învelit pentru eternitate, o glorificare a tatălui, al cărui patrimoniu, de natură spirituală şi afectivă, fiul îl va purta în fiinţa lui de suflet şi sânge, pentru totdeauna. Această moştenire este transpusă în cuvinte, din care izvorăsc, rând pe rând, suferinţa şi plânsul, dar şi lumina şi duioşia celui care rămâne orfan.
Citeste mai mult