în revista Ramuri, nr.3/2023

Conceput ca o poveste „în ramă”, acest roman se coagulează în jurul poveştii de dragoste a doi tineri, diferiţi ca temperament şi vieţi asumate, cărora li se alătură alte două personaje cu evident rol de contrapunere şi explicitare a zonelor „gri” din viaţa lor cotidiană. (…) Ceea ce susţine naraţiunea este descrierea ambientului şi descompunerea pentru a afla indici de identificare (personalizare a gesturilor şi privirilor). Comunicarea simbolică, non-verbală generează un film al detaliilor de compoziţie. Este în esenţă abisul din structura intimă a oricui, pentru a da dreptate meditaţiei lui B. Gracian, amintite mai sus. Se ajunge inevitabil la subtilul joc al disimulărilor celor ce sunt predestinaţi a fi perdanţi. A trăi în armonie este un ideal. Pentru cei cu abisuri personale dobândite într-un climat de însingurări şi răzvrătiri este chiar eşuarea într-un ocean de singurătate.