în România literară, nr. 5
Fiecare articol, document, însemnare, alocuțiune, fragment de corespondență cuprins în volum reconstituie – cu acuratețea celui care trăiește și observă evenimentele (grație percepțiilor și experienței lui Dupront) ani și decenii care corespund unor momente dramatice și chiar tragice din existența României și a Europei: alunecarea spre regimurile de extremă dreaptă în deceniile interbelice, debutul celei de-a doua conflagrații mondiale, iar mai apoi eliberarea, dar și emergența regimurilor de dictatură comunistă în această parte a Europei. Dată fiind diversitatea și calitatea informațiilor, materialele din volum vor stârni nu doar interesul istoricilor, ci și pe cel al literaților, al sociologilor, al diplomaților.
Citeste mai multpe litero-mania.com, nr. 392
Asemenea maeștrilor săi din literatura polițistă universală, Georges Simenon și Raymond Chandler, Radu Țuculescu ne propune prin Gudrun. O crimă aunțată un roman care, dincolo de intriga polițistă, mizează pe portrete vii, memorabile, de personaje care se află într-o luptă continuă nu doar cu lumea din jurul lor, ci și cu ele însele. Aș mai adăuga că și pentru Radu Țuculescu, ca și pentru magiștrii săi, răul și binele, deși în cărțile sale par a fi delimitate cu atenție și ilustrate prin caractere și psihologii care nu lasă loc îndoielilor, sunt mai degrabă noțiuni a căror structură fluidă erodează în cele din urmă soliditatea oricărei morale absolute. Iar aici Țuculescu, care se considera „un scriitor liber”, este el însuși un maestru al disimulării prin ironia și umorul prezente din plin în cărțile sale.
Citeste mai multîn România literară, nr. 01-02/2026
Într-un peisaj editorial în care traducerile de texte medievale rămân rare și adesea prea tehnice pentru publicul cultivat, apariția volumului Etimologii XIII–XIV de Isidor de Sevilla este un eveniment discret, dar esențial. Nu doar pentru filologi, ci pentru oricine se întreabă cum a ajuns Europa să-și construiască, între ruinele Antichității și zorii creștinismului, propria idee despre cunoaștere. Publicarea acestei traduceri trebuie privită ca o dublă reușită: pe de o parte, ca act de filologie riguroasă, iar pe de altă parte, ca gest cultural de recuperare a unei opere care, deși fundamentală pentru întregul Ev Mediu apusean, rămânea până acum inaccesibilă publicului român, în ansamblul lui.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1287
Conceput în spiritul colecției de biografii, romanul de față se bucură de paradoxalul succes specific acestui gen: deși extrem de aproape de personajul istoric a cărui intimitate este amănunțit explorată printr-o metodologie de un detectivism intransigent și o amplă cercetare documentară (articole, interviuri, corespondență, jurnale etc.), cartea își asumă în măsură absolută natura literară, intenția în primul rând estetică și pretenția unei lucrări fictive (cu toate că valoarea sa istorică și culturală nu poate fi contestată), iar acestea din urmă se observă atât în plan tematic și conceptual, cât mai ales în plan formal. Deosebit de ambițios, romanul tinde către niște obiective provocatoare: încorporarea, la nivelul narațiunii, a fondului filozofic blagian, iar, la nivel stilistic, a retoricii liricii acestuia, proiectarea de origine postmodernistă a unei arhitecturi metatextuale care să creeze o rețea de planuri de care aparțin, pe rând, personalitatea reală, protagonistul fictiv, vocea naratorială, autorul părtinitor și cercetătorul imparțial, enunțarea unor ipoteze teoretice și interpretative care se vor demonstrate și, după cum obișnuiește Florina Ilis, o expunere a contextului sociopolitic.
Citeste mai multîn Dilema
Literaturizată implicit, naraţiunea cuprinsă în cartea Martei Caraion funcţionează deopotrivă post-testimonial, transgeneraţional şi, nu mai puţin, ca roman al maturizării. Cartea spune povestea unei traiectorii familiale, de la Estul la Vestul Europei, de-a lungul secolului al XX-lea, trecând prin succesiunea dictaturilor, a represiunilor și a exilului. Produs al unei extrem de fine polemici generaţionale dintre două sau mai multe percepţii uneori extrem de diferite, privind realitatea istorică, factuală ori reverberaţiile ei psihologice, mărturia sondează, în egală măsură, o arheologie a supravieţuirii feminine în Holocaustul românesc.
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Prozele scurte ale lui Julio Cortazar, reunite sub titlul Cât de mult o iubim pe Glenda, tratează teme dintre cele mai diverse, cu o lejeritate dezarmantă. Lejeritate ce denotă opțiunea pentru o altfel de raportare la temele mari ale literaturii. De la iubire şi solitudine până la absurd şi parabolă politică, Cortazar nu se ferește de diversitatea subiectelor. Creând senzaţia că doar atinge uşor pe umăr aceste teme, parcă fără să dorească să le deranjeze prea mult, oferă o detaşare ce îi conferă control perfect asupra contractului ficţional.
Citeste mai multîn revista Familia
(...) romanul Regii gunoaielor de Ruxandra Cesereanu este o carte demnă de a fi citită, răsfoită, întoarsă pe toate părțile, savurată ...
Citeste mai multîn revista Familia
Cartea are două paliere largi pe care-mi construiesc povestea de ansamblu. Primul este un lung travaliu de încercare de a povesti epoca ʼ90, pe care o numesc epoca western a Estului: epoca în care s-au întâmplat prea multe schimbări într-o perioadă atât de scurtă. Ceea ce Occidentul a trăit în sute de ani noi am trăit intens în zece, cincisprezece ani: prea mult, prea intens, prea ca în Est – o violență structurală cum rar s-a văzut pe timp de pace. Cred că acest volum – o spun cu modestie și responsabilitate – este cel mai mare șantier de redescoperire a anilor ʼ90 de la noi. Deci e doar un început.
Citeste mai multpe filmecartipasiuni
Metec este un roman care îi va atrage mai ales pe cei ce visează la călătorii în orașe istorice și pentru care artefactele, clădirile medievale sau vechile cartiere labirintice sunt o invitaţie la descoperirea unor secrete. De asemenea, vor fi absorbiţi în lumea personajelor și cei pentru care orașele istorice trebuie să devină locul ideal de plasare a unei povești cu suspans. Într-adevăr, personajele alese au umbre ascunse, ce vor contrasta straniu și trepidant cu liniștea orașelor medievale, cu atemporalitatea de netulburat sau cu atmosfera solară, inundată de lumină, a cetăţilor antice de la Marea Egee. (...) Cartea Metec îţi va dezvălui un povestitor abil. Bogdan Perţache știe cum să tergiverseze narativ, astfel încât să amâne clarificarea. Exact când aveai impresia că asiști la o scenă banală, se prelinge pericolul. O prezenţă invizibilă, care îţi dă fiori, ce ţi se dezvăluie printr-o aluzie la un secret din trecutul personajelor.
Citeste mai multpe pagina personală de Facebook
Cartea lui se citește așa - cel puțin eu așa o citesc: ca pe un roman-jurnal de tranziție care e plin de poveste reflexivă, pe alocuri foarte cotidiană, construită din cioburi, dar care așezate cap coadă - precum un mozaic - produc sentimentul că pricepi și vezi mai bine, mai larg, mai profund o epocă care a fost mai ieri dar care pare plasată înaintea antichității. (...) Scrisul lui e precum sunetul mării: se aude un vuiet puternic dar nu agresiv care e compus din multitudinea de stropi, fiecare cu sunetul său specific, care fac împreună o voce unitară ce anunță: o nouă ultimă zi.
Citeste mai mult