în Observator cultural, nr. 1268

 După ce Octavian Soviany, unul dintre cei mai subtili cititori pe care-i are critica literară românească de întâmpinare actuală, câtă mai e în stare de funcționare, a scris extrem de pertinent despre acest volum, am tot amânat momentul ieșirii la rampă cu propriile opinii. Mai ales că este o frumoasă carte de proză fără să fie proză, ci un mix bine asortat de confesiuni, note diaristice, comentarii existențiale, amintiri din copilărie și adolescență, portrete de toate felurile, lungi și subtile peripatetizări și introspecții în universul feminin, mereu atent analizat. Multe interogații, multe incertitudini, existențiale, dar și literare, viața trece oricum, cu bune și rele, cu pasiuni și indiferență.