Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Observator cultural, nr. 1248
Într-o primă aproximare, cartea se înfățișează ca o frescă a societății românești care acoperă o perioadă de vreo 70 de ani, întinzându-se de la primul deceniu de comunism până în imediata noastră contemporaneitate. Ea se constituie din confesiunile a două personaje, Vlad, un bărbat matur, și o femeie mult mai tânără, Maria, confesiuni între care se vor ivi coincidențe și similitudini, nu foarte verosimile, dar menite parcă să sublinieze că „viața bate telenovela”.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1248
Cornul inorogului transcria experiențele sexuale (și simultan textuale, din perspectiva similitudinii proclamate de teoreticienii textualismului dintre actul erotic și actul scrierii ei, între falus și calamus) ale unui intelectual cu ambiții scriitoricești, experiențe care se desfășoară sub tutela Dianei, un fel de guru feminin care, potrivit mitologiei textualiste, ar putea fi privit ca o reprezentare a instanței scripturale, cea care impune legile „necruțătoare” (cum le numea Marin Mincu) ale actului textual. Iar romanul de debut al lui Bogdan Crețu se remarca, nu în ultimul rând, mai ales printr-o diversă și impresionantă galerie de personaje feminine.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1248
Cartea, așa cum a început, se încheie pe fundalul recitării de către rabin a Kadișului, în cinstea Domnului. Înmormântările celor doi Brauner, Norbert și Victor, ne trimit un gând de speranță într-o întâlnire deasupra timpurilor și spațiului, în infinit. Iar cititorului, ca în orice biografie romanțată, îi rămâne șansa să pactizeze îndrăgostit cu subiectul, asa cum îl vede autoarea, sau să cerceteze minuțios informațiile. Ambele rezultate sunt de bun augur pentru Victor Brauner și Valentina Iancu. Paginile scrise sporesc fascinația față de Brauner, pe măsura operei sale și în ciuda vieții, într-un secol traumatizat de extremisme politice de tristă amintire.
Citeste mai multîn Literomania, nr. 366
Informațiile aduse de Bruce Lincoln despre cei doi nu sunt inedite, dar ele niciodată până acum nu au fost spuse răspicat, asumat, deși nu era vorba de lipsa dovezilor – articole, documente etc. Altfel zis, da, se cunoașteau și se cunosc foarte multe despre legăturile lui Eliade cu mișcarea legionară, știm că Ioan Petru Culianu, fidel, și-a apărat în numeroase rânduri, prin diverse justificări, maestrul. Știm, de asemenea, că I.P. Culianu împreună cu Matei Călinescu pregăteau un volum cu articolele prolegionare ale lui Eliade. Cu toate acestea, nimeni de la noi, în afară de Marta Petreu sau Andrei Oișteanu, nu a scris ceva comparabil cu cartea din 2024 a lui Bruce Lincoln, în care ezitările și răstălmăcirile să fie zadarnice în fața unor mărturii și probe irecuzabile. De apreciat, însă, încă o dată, tonul clar și direct al lui Bruce Lincoln.
Citeste mai multîn Litero-mania, nr. 366, 19 martie 2025
Informațiile aduse de Bruce Lincoln despre cei doi nu sunt inedite, dar ele niciodată până acum nu au fost spuse răspicat, asumat, deși nu era vorba de lipsa dovezilor – articole, documente etc. Altfel zis, da, se cunoașteau și se cunosc foarte multe despre legăturile lui Eliade cu mișcarea legionară, știm că Ioan Petru Culianu, fidel, și-a apărat în numeroase rânduri, prin diverse justificări, maestrul. Știm, de asemenea, că I.P. Culianu împreună cu Matei Călinescu pregăteau un volum cu articolele prolegionare ale lui Eliade. Cu toate acestea, nimeni de la noi, în afară de Marta Petreu sau Andrei Oișteanu, nu a scris ceva comparabil cu cartea din 2024 a lui Bruce Lincoln, în care ezitările și răstălmăcirile să fie zadarnice în fața unor mărturii și probe irecuzabile. De apreciat, însă, încă o dată, tonul clar și direct al lui Bruce Lincoln.
Citeste mai multpe veronica-niculescu.blogspot.com
Tocmai am încheiat și pun în raft Orașul și zidurile sale incerte, ultimul roman al lui Haruki Murakami. Cu senzația că a scris unul dintre cele mai frumoase și profunde romane ale sale. Deși e tot el, cu temele lui mari, scrise cu o energie și o înțelegere fantastice, date cu siguranță de vârstă și de un context special, mi se pare că e mai mult aici ca oriunde înainte, fiecare locșor, în marea sa simplitate aparentă, e mai încărcat de sensuri ca oricând înainte; și e mai mult ca oricând o împletire nu doar a lumilor, a celei magice cu cea reală, o contopire blândă și uimitoare a lor, dar o extraordinară împletire a vârstelor omului; și aici mi se pare că e esențialul - avem o carte care nu se putea scrie decât acum, după 70 de ani, cu mintea și inima pline de toate vârstele unui om, de amintiri și, mai ales, de o înțelegere profundă. Și, bineînțeles, e frumusețe pagină după pagină, e dragoste, e muzică, e mâncare, e mersul prin lume al unui om, cu toate cele omenești, așa cum face de fiecare dată acest scriitor atât de iubit.
Citeste mai multpe lauracaltea.ro
A fost tot o descoperire târzie, cartea fiind acum la a doua ediție (revizuită și adăugită), dar probabil că, așa cum se întâmplă mai mereu, cărțile care te impresionează cel mai mult vin, de fapt, la timpul potrivit. Un memoir onest și revelator al lumii literare și politice de la jumătatea secolului XX, până la Revoluția din 1989 și puțin după. Dincolo de povestea unei vieți asumate și cu bune și cu rele, mie mi-a lămurit numeroase lacune (unele pe care nici nu știam că le am) și mi s-a părut că este, și o spun cu regret, o carte în continuare groaznic de contemporană. De la mici bârfe de birou de editură comunistă (Editura Științifică și Enciclopedică sau Cartea Românească), la haosul din anii '90, Grupul pentru Dialog Social și revista 22, până la asasinarea lui Ioan Petru Culianu, sunt aici istorii și amintiri care ar trebui studiate în școală (măcar în facultate, dacă nu mai devreme).
Citeste mai multpe lauracaltea.ro
Tot pe raftul de proză scurtă o să pun două traducătoare devenite (și) scriitoare și anume Mihaela Buruiană cu volumul său de debut, Pe cine iubești mai mult, și Veronica D. Niculescu cu volumul Quilt. La ambele descoperi cu încântare o atenție specială acordată fiecărui cuvânt, o atenție provenită, cel mai probabil, și din anii petrecuți ca traducătoare și obișnuința de a cântări sensuri și semnificații. Deși scriiturile și tematicile poveștilor sunt diferite, se simte în proza lor o bucurie a uzului limbii, o plăcere a rătăcirii printre cuvinte până îl găsești pe cel potrivit.
Citeste mai multpe lauracaltea.ro
În ce privește romanul istoric, aș pune pe listă Chiajna din Casa Mușatinilor, de Simona Antonescu, o frescă de amploare a lumii românești (și chiar europene) din secolul XVI, un roman ambițios, pe măsura protagonistei alese.
Citeste mai multpe bookhub.ro
Biografia romanțată a Marioarei Voiculescu are ritm, atmosferă, elemente pitorești și secvențe cu aură excepțională, așa cum este secvența ieșirii din scenă a reginei Maria. (…) Nu există viață după teatru, am putea spune, ca să dăm un răspuns întrebării din titlul unui capitol al minunatei cărți care ne aduce aproape nu doar aerul interbelic, ci și limbajul ușor franțuzit al trăitorilor ei – actori și regizori, în viață și pe scenă.
Citeste mai mult