Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în revista Argeș, nr. 4/aprilie 2025
Octavian Buda reușește să ne ofere în această carte o panoramă a istoriei în situații dintre cele mai macabre, cu un spirit analitic savant și date în totalitate bazate pe documentație. În același timp, stilul literar în care descrierea picturală și observația filosofică se îmbină armonios, ne oferă o narațiune a temei morții pe care altfel, lipsită de aceste tehnici de captatio, am refuza să o întâmpinăm. Nici măcar în artă sau în literatură, privirea lui Thanatos țintită spre noi nu ne dă liniște. Îndrăzneala autorului de a o înfrunta direct și a o pune ... la punct științific, filosofic este demnă de toată aprecierea noastră. O carte rară prin temă, extrem de puternică prin luciditatea abordării, plăcută la lectură
Citeste mai multpe bookhub.ro
După câteva romane și volume de povestiri, cele mai multe traduse și la noi și apărute, în seria de autor, la Editura Polirom, Bernhard Schlink revine în atenția cititorilor săi cu Vârsta târzie (Das spate Leben), o carte emoționantă, scrisă cu acea aparentă simplitate stilistică de care dau dovadă doar scriitorii exersați, o carte despre cum îți poți accepta sfârșitul, dar mai ales ce să faci în timpul care ți-a mai rămas și cum îți iei rămas-bun de la cei dragi.
Citeste mai multîn Cațavencii
Impresia de autenticitate e copleșitoare, sporită și de capitolele Români în Spania cu mesajele lor intracomunitare de pe net, care apar printre poveștile locuitorilor campingului de la malul mării unde s-a stabilit Sofia, într-o rulotă prăpădită alături de mulți alții, din toată Europa, unii în vacanță, cu autorulote pricopsite, cei mai mulți eșuați acolo pentru totdeauna, ca în Azilul de noapte al lui Gorki. Sofia, care lucrează în camping, e una dintre cei ce se întorc de unde au venit. Ajunsă la vârsta pensiei, românca nu s-a acomodat până la capăt acolo și vorbește tot prost spaniola. Dar după douăzeci de ani în diaspora, când o dă pe românește, Sofia amestecă în ce spune cuvinte din țara de unde urmează să plece, în această poveste memorabilă despre oameni care nu mai sunt nicăieri acasă.
Citeste mai multpe contributors.ro
La fel ca întreaga mea generație, am fost absolut convins că vina, întreagă și totală, aparține numai și numai regimului comunist, în varianta lui locală („național-comunism”, cum i s-a spus ulterior). Dar, după lectura volumului În căutarea românului perfect. Specific național, degenerare rasială și selecție socială în România modernă, de Marius Turda (editura Polirom, 2024), convingerea mi s-a făcut țăndări. Pur și simplu, boala care a dus la tripleta „origine sănătoasă – decreței – orfelinatele groazei” e mult mai veche decât național-comunismul. Autorul îi plasează începuturile în a doua parte a secolului XIX, dar mai importantă decât cronologia îmi pare natura acestei boli: crearea statului național a implicat crearea unei rase. Sună teribil? Chiar este. Intelectualii s-au crezut îndreptățiți să ofere tânărului stat o rasă pură de oameni, de ființe umane, numite „români”. Acești români nu existau încă, așa că trebuiau creați, făcuți, fabricați din ceva. Acel ceva trebuia întâi găsit, apoi prelucrat până la obținerea produsului finit, pe care îl aflăm încă din titlu: românul perfect.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1251
Nu știu dacă voi ajunge vreodată prin acele ținuturi – numai când citești de una, alta îți vine să mai pui ceva pe spate, aud vocea bunicii mele… –, dar mi-a făcut o mare plăcere să descopăr o oază de umanitate în mijlocul unui imperiu al zăpezilor și frigului. De crapă pietrele. Al bucuriei de a fi. O lecție despre cum trebuie să ne bucurăm de orice clipă de viață. Dincolo de mărirea pensiilor și noile reglementări legate de consumul de energie electrică.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1251
Barrett rămâne fidel unui stil narativ direct și realist, care este prezent și în proza scurtă care l-a consacrat, dar dovedește o capacitate mare de a reda complexitatea relațiilor interumane și a atmosferei claustrofobe din Ballina, acolo unde, pentru personajele sale, pare că nu există vreo șansă de scăpare. Totodată, umorul negru adaugă o dimensiune aparte narațiunii sale, pentru că aduce în discuție problemele unor locuri mai puțin explorate ale Irlandei, iar intriga construită în jurul personajelor, pe parcursul unui singur weekend, creează o imagine veridică și adesea brutală a vieții cotidiene în comunitățile mai puțin favorizate social.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1251
Este greu de spus în ce măsură proza lui Bogdan Răileanu ține de lume și în ce măsură ține de poveste. Eu tind să cred într-o interșanjabilitate, deși aduce mai degrabă a imbricare, făcută exemplar, atât cât să infirme probabilitatea separării dintre categoriile discutate mai sus. Este adevărat că proza sa nu este în întregime autoficțională, dar, să fiu cinstit, nici nu este lipsită de asta. (…) Pe coperta cărții este reprodusă o pictură de Emanuel Borcescu, cu o menghină în prim-plan. Nu știu dacă conținutul cărții ar fi putut fi exprimat mai bine decât atât. Este de fapt imaginea incompletă a individului tras printr-o menghină. O menghină a minții sale, dacă se poate, care îi strâmtează existența din pricina lumii în care a trăit și trăiește.
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Un roman-cult care continuă să-i atragă pe adolescenți din toate generațiile. Holden Caulfield, personajul principal, trăiește cu intensitate frământările adolescenței: confuzia, revolta, dorința de a înțelege lumea și de a rămâne autentic într-o societate care pare falsă. Ideală pentru adolescenții care simt nevoia să chestioneze lumea, autoritatea, ipocrizia și propria identitate. O lectură profundă, cu un ton unic și memorabil – care nu oferă răspunsuri, ci creează spațiu pentru reflecție.
Citeste mai multpe contributors.ro
Ce este, de fapt, cartea Liliei Calancea, scriitoare născută în Republica Moldova, carte intitulată Rodica Ojog-Brașoveanu -320 de pisici în Cimitirul Bellu? Ce este în plus decât o reușită mostră de biografie romanțată. Indubitabil, achitarea unei datorii. Născută în 1977 la Strășeni, într-o Republică Moldova încă intens rusificată, Lilia Calancea mărturisește că a descoperit frumusețea, expresivitatea limbii române odată cu lectura romanelor polițiste și apoi istorice ale unei scriitoare care, la îndemnul soțului ei, nimeni altul decât actorul Cosma Brașoveanu, a renunțat la siguranța nu numai de ordin financiar, siguranță conferită de profesia de avocat, spre a deveni liber profesionistă și autoare de romane polițiste. Cartea Liliei Calancea este, așadar, o continuă, o repetată declarație de iubire și de recunoștință.
Citeste mai multîn Dilema
Volumul Angelei Martin este un roman al formelor de viață pierdute, al speranțelor firave și al cotidianului traversat cu demnitate. El se opune, cu eleganță, urgenței spectacularului și face loc – rar, dar necesar – literaturii care ascultă mai mult decît strigă. Memoria funcționează ca un filtru moral, dar și ca un spațiu de retragere – în familie, în muzică, în iubire, în teatru – unde ideologia nu poate pătrunde decît ca zgomot de fundal. Iar în această retragere se află miza: romanul nu cere dreptate, ci dreptul de a păstra vie amintirea unei libertăți lăuntrice, oricît de temporară sau iluzorie. Într-o epocă în care totul devine discurs, Angela Martin scrie despre ceea ce rămîne din om după ce discursul trece.
Citeste mai mult