Traducere din limba engleză de Antoaneta Ralian
Vina Apsara, o interpretă celebră şi îndrăgită de public, dispare în timpul unui cutremur devastator. Pământul de sub tălpile ei (1999) este povestea acesteia şi a lui Ormus Cama, iubitul care o găseşte, o pierde, o caută şi o găseşte din nou, iar şi iar, de-a lungul unei extraordinare vieţi trăite sub zodia muzicii. Povestea lor de dragoste este spusă de fotograful Rai, prietenul din copilărie al lui Ormus şi, în câteva rânduri, iubitul Vinei. Aducându-ne dinainte istorii fabuloase, imagini vii, mituri, furie, înţelepciune, umor şi iubire, această uluitoare voce narativă pare să facă din Rai adevăratul erou al cărţii. Pământul de sub tălpile ei este, poate, cel mai captivant şi mai ambiţios roman scris de Salman Rushdie. Imaginaţia îndrăzneaţă a scriitorului îşi arată măsura în această carte care e simultan o perspectivă vizionară asupra timpurilor noastre, o confruntare cu tot ceea ce este, dar şi cu ceea ce ar putea să fie, o cronică a întâlnirilor profunde, dar şi tensionate dintre Orient şi Occident, o superbă repovestire a mitului lui Orfeu, dar şi o scriere în care se întrepătrund marile şi micile pasiuni, cultura universală şi cea provincială. E o poveste despre dragoste, moarte şi rock’n’roll spusă de unul dintre cei mai importanţi şi mai apreciaţi scriitori contemporani.
Salman RUSHDIE s-a născut la Bombay (azi Mumbai) în 1947. La vârsta de treisprezece ani a plecat în Anglia, unde a studiat istoria la prestigiosul King’s College din Cambridge. După absolvire s-a mutat la Karachi, în Pakistan. A avut o scurtă și nefericită experiență în televiziune, după care s-a întors în Anglia, unde și-a construit o carieră de scriitor profesionist. A debutat în 1975 cu Grimus, dar romanul care l-a impus definitiv a fost Copiii din miez de noapte (1981), distins în același an cu Booker Prize și în 1993 cu The Booker of Bookers. I-au urmat volumele Rușinea (1983), Versetele satanice (1988), pentru care a fost condamnat la moarte de ayatollahul Khomeini în 1989, Harun și Marea de Povești (1990), Ultimul suspin al Maurului (1995), Pământul de sub tălpile ei (1999), Furie (2001), Shalimar clovnul (2005), Seducătoarea din Florența (2008), Luka și Focul Vieții (2010), Doi ani, opt luni și douăzeci și opt de nopți (2015), Casa Golden (2017), Quichotte (2019), Orașul Victoriei (2023). Pe lângă romanele menționate, a mai publicat culegerea de povestiri Orient, Occident (1994) și volumele de publicistică Patrii imaginare (1992) și Dincolo de limite (2002), precum și jurnalul de călătorie Surâsul jaguarului (1987). În 2012 i-a apărut volumul de amintiri Joseph Anton: Memorii. De-a lungul carierei, Rushdie a fost recompensat cu numeroase distincții literare pe lângă cele amintite mai sus: Golden PEN Award, premiul James Tait Black Memorial, James Joyce Award, Prix du Meilleur Livre Étranger. În 1983 prozatorul a devenit membru al Royal Society of Literature. În 1999, Franța i-a acordat titlul de Commandeur de l’Ordre des Arts et des Lettres. În 2007 i-a fost decernat titlul de Cavaler al Imperiului Britanic, iar în 2008 a devenit membru al American Academy of Arts and Letters. Din anul 2000, Salman Rushdie locuiește în SUA, în New York City. În 12 august 2022, pe când se pregătea să țină o conferință la Institutul Chautauqua din Chautauqua, New York, a fost înjunghiat de mai multe ori pe scenă de un bărbat în vârstă de douăzeci și patru de ani din Fairview, New Jersey. Scriitorul a supraviețuit, dar a suferit răni grave, în urma cărora și-a pierdut vederea la un ochi și capacitatea de a-și folosi o mână. Despre această experiență traumatizantă scrie în cartea sa Cuțitul. Reflecții în urma unei tentative de asasinat, apărută în 2024.
Foto autor: © 2024, Rachel Eliza Griffiths
