- ISBN
- 978-973-46-8081-8
- An apariție
- 2020
- Lună apariție
- 1
- Număr pagini
- 464
- Tip ediție
- broșată
- Format
- 106x180
- Colecție
- TOP 10+
- Domenii
Traducere din limba franceză şi note de Ileana Cantuniari
Romanul Leon Africanul explorează ciocnirea a două civilizaţii, islamul şi creştinătatea, folosind ca pretext periplele unui aventurier şi geograf arab, personaj real, Hassan al-Wazzan. Născut în Spania, la puţin timp după alungarea maurilor în 1492, Hassan creşte în Africa de Nord, străbate deşertul Sahara pînă în Tombuctu, ajungînd în cele din urmă la Cairo, în ajunul cuceririi acestuia de către otomani. În una dintre aventurile sale, Hassan poposeşte în Roma papei Leon al X-lea, care îl botează Leo Africanus. Drumurile protagonistului aduc în paginile cărţii o sumedenie de personalităţi contemporane lui, printre care Columb, familia de’ Medici, Martin Luther şi Soliman Magnificul.
- An apariție
- 2020
- Lună apariție
- 1
- Număr pagini
- 464
- Tip ediție
- broșată
- Format
- 106x180
Despre autori
Amin MAALOUF (n. 1949, Beirut) este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori francezi contemporani. Creştin melchit după mamă, protestant după tată, vorbind curent araba, franceza şi engleza, a crescut într-un mediu cultivat, unde scrisul reprezenta, sub diverse forme, o preocupare de familie. Istoric prin formaţie, interesat de politică, s-a afirmat ca ziarist la cotidianul libanez An-Nahar în anii ’70. În 1976 a părăsit Beirutul, stabilindu-se la Paris, unde a devenit redactor-şef al ziarului Jeune Afrique. În calitate de ziarist, a călătorit mult, participând la numeroase evenimente importante: asediul Saigonului, revoluţia din Etiopia, războaiele israeliano-arabe, războiul civil din Iran. A debutat ca scriitor în 1983, cu eseul istoric Cruciadele văzute de arabi. I-au urmat curând romanele Leon Africanul (1986), Samarkand (1988), pentru care i s-a decernat Prix des Maisons de la Presse, Grădinile luminii (1991), Primul secol după Béatrice (1992), Stânca lui Tanios (1993), distins în acelaşi an cu prestigiosul Prix Goncourt, Scările Levantului (1996), Periplul lui Baldassare (2000), pentru care i-a fost acordat Premiul Jacques Audiberti d’Antibes, şi Dezorientaţii (2012). A publicat, de asemenea, mai multe volume de eseuri, printre care Identităţi ucigaşe (1998) şi Naufragiul civilizaţiilor (2019). În 2011 a devenit membru al Academiei Franceze, al cărei secretar perpetuu este începând din 2023. La Editura Polirom au apărut, unele în mai multe ediţii, volumele: Periplul lui Baldassare, Stânca lui Tanios, Primul secol după Béatrice, Grădinile luminii, Leon Africanul, Scările Levantului, Samarkand, Naufragiul civilizaţiilor, Identităţi ucigaşe, Cruciadele văzute de arabi şi Fraţii noştri neaşteptaţi.