Occidentul și adversarii săi
Autori: Amin MaaloufTraducere din limba franceză de Dan Petrescu
Un război devastator s-a declanşat de curând în inima Europei, readucând la viaţă traumele cele mai dureroase ale trecutului; se proferează constant ameninţări cu un cataclism nuclear, deşi le credeam înlăturate definitiv; există o încleştare între Occident, pe de o parte, şi China şi Rusia, pe de altă parte… E limpede că se produce o schimbare profundă, care deja ne afectează modul de viaţă şi care pune sub semnul întrebării însăşi temelia civilizaţiei noastre. Toţi suntem conştienţi de asta, dar încă nu a examinat nimeni această criză cu luciditatea pe care o merită. Cum am ajuns aici? Amin Maalouf caută, în cartea de faţă, originile acestei noi înfruntări între Occident şi adversarii săi, retrasând parcursul a patru mari naţiuni: Japonia epocii Meiji, prima ţară din Asia care a sfidat supremaţia naţiunilor „albe” şi a cărei modernizare accelerată a fascinat o lume întreagă, în special alte ţări din Orient, ce au început să viseze să-i calce pe urme; Rusia sovietică, reprezentând, trei sferturi de secol, o ameninţare formidabilă la adresa Occidentului şi a sistemului şi valorilor lui; China, ce constituie în acest secol XXI, prin dezvoltarea sa economică, ponderea demografică şi ideologia conducătorilor, principala provocare pentru supremaţia Occidentului; şi în fine Statele Unite, care au ţinut piept fiecăruia dintre cei trei challengers şi au devenit, după atâtea războaie, liderul suprem al Occidentului şi cea dintâi superputere globală. În ansamblu, volumul este o amplă frescă istorică ce înfăţişează clar mizele conflictelor actuale, motivaţiile protagoniştilor şi straniile paradoxuri ale epocii noastre. Cum spunea Faulkner, citat în deschiderea cărţii: „Trecutul nu moare niciodată. Nici măcar nu a trecut”.
Amin MAALOUF (n. 1949, Beirut) este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori francezi contemporani. Creştin melchit după mamă, protestant după tată, vorbind curent araba, franceza şi engleza, a crescut într-un mediu cultivat, unde scrisul reprezenta, sub diverse forme, o preocupare de familie. Istoric prin formaţie, interesat de politică, s-a afirmat ca ziarist la cotidianul libanez An-Nahar în anii ’70. În 1976 a părăsit Beirutul, stabilindu-se la Paris, unde a devenit redactor-şef al ziarului Jeune Afrique. În calitate de ziarist, a călătorit mult, participând la numeroase evenimente importante: asediul Saigonului, revoluţia din Etiopia, războaiele israeliano-arabe, războiul civil din Iran. A debutat ca scriitor în 1983, cu eseul istoric Cruciadele văzute de arabi. I-au urmat curând romanele Leon Africanul (1986), Samarkand (1988), pentru care i s-a decernat Prix des Maisons de la Presse, Grădinile luminii (1991), Primul secol după Béatrice (1992), Stânca lui Tanios (1993), distins în acelaşi an cu prestigiosul Prix Goncourt, Scările Levantului (1996), Periplul lui Baldassare (2000), pentru care i-a fost acordat Premiul Jacques Audiberti d’Antibes, şi Dezorientaţii (2012). A publicat, de asemenea, mai multe volume de eseuri, printre care Identităţi ucigaşe (1998) şi Naufragiul civilizaţiilor (2019). În 2011 a devenit membru al Academiei Franceze, al cărei secretar perpetuu este începând din 2023. La Editura Polirom au apărut, unele în mai multe ediţii, volumele: Periplul lui Baldassare, Stânca lui Tanios, Primul secol după Béatrice, Grădinile luminii, Leon Africanul, Scările Levantului, Samarkand, Naufragiul civilizaţiilor, Identităţi ucigaşe, Cruciadele văzute de arabi şi Fraţii noştri neaşteptaţi.
