- ISBN
- 978-973-46-5015-6
- An apariție
- 2014
- Lună apariție
- 12
- Număr pagini
- 496
- Tip ediție
- broșată
- Format
- 106x180
- Colecție
- TOP 10+
- Domenii
Salcia oarba, fata adormita este volumul de povestiri care, pendulind intre imagini suprarealiste si constructii veridice, arata abilitatea lui Haruki Murakami de a gasi resursele launtrice ale sufletului uman, in uriasa varietate a manifestarilor sale. Istoria matusii sarace sau a Omului de Gheata, dilemele unor tineri in perioada de transformari profunde a anilor ’60 devin pretexte pentru a patrunde in cercul modelat de visurile noastre nemarturisite. In orice situatie s-ar afla, parca anuntind povestirile si romanele de mai tirziu, Murakami isi confrunta personajele cu misterele sexualitatii, cu durerea pierderii cuiva drag ori cu incapacitatea de a comunica, cu mutenia unei lumi despre care nu stii daca apartine unor legende uitate sau unui univers de care cititorul abia incepe sa afle.
- An apariție
- 2014
- Lună apariție
- 12
- Număr pagini
- 496
- Tip ediție
- broșată
- Format
- 106x180
Despre autori
Haruki MURAKAMI, unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani, s‑a născut în 1949, la Kyōto. A studiat teatrul la Universitatea Waseda din Tokyo. Experienţa de proprietar al unui bar în care se cânta jazz (reflectată în romanul său din 1992, La sud de graniţă, la vest de soare) şi cea de traducător al operelor lui F. Scott Fitzgerald, John Irving, Truman Capote şi Raymond Carver îşi vor spune cuvântul în formarea sa ca mesager al unei Japonii occidentalizate – un ţinut amăgitor, lipsit parcă de suflet şi suflu, al cărui spirit străvechi pare să fi dispărut aproape în întregime. Primul său roman, Ascultă cum cântă vântul (1979), i‑a adus Premiul Gunzo, fiind urmat de Pinball, 1973 (1980) şi În căutarea oii fantastice (1982, distins cu Premiul Noma). În 1987 a publicat Pădurea norvegiană, bestseller internaţional, tradus în numeroase limbi şi vândut în milioane de exemplare. Murakami a mai publicat volumul de interviuri Underground. Atentatul de la Tokio şi spiritul japonez (1997) şi romanele La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor (1985, pentru care a primit Premiul Tanizaki), Dans dans dans (1988), Cronica păsării‑arc (1994, nominalizat la prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award), Iubita mea, Sputnik (1999), Kafka pe malul mării (2002), 1Q84 (2009‑2010), Tsukuru Tazaki cel fără de culoare şi anii săi de pelerinaj (2013), Uciderea Comandorului (2017) şi Oraşul şi zidurile sale incerte (2023), precum şi volumele de povestiri sau eseuri Elefantul a dispărut (1993), După cutremur (2000), Salcia oarbă, fata adormită (2006), Pur şi simplu despre muzică (2011), Meseria de romancier (2015) şi Persoana întâi singular (2022). A fost nominalizat în repetate rânduri la Premiul Nobel.