- ISBN
- 978-973-46-1459-2
- An apariție
- 2009
- Lună apariție
- 10
- Număr pagini
- 176
- Tip ediție
- cartonată
- Format
- 130x200
- Colecție
- BIBLIOTECA POLIROM > Seria de autor „Vladimir Nabokov”
- Domenii
Penultimul roman (1972) al lui Nabokov este dedicat, o data in plus, puterii evocatoare a memoriei. „Lucrurile transparente” la care se refera titlul sint, de fapt, oglinzi ale trecutului, mai mult decit ferestre spre acesta, caci ceea ce cauta eroul romanului, „Hugh , un tip nu prea rafinat din punct de vedere sentimental si nici un Personaj foarte bun”, este doar o iluzorie epifanie. Centrata in jurul a patru calatorii, toate avind efecte dramatice, ale protagonistului din America sa natala in Elvetia, actiunea romanului, cu amestecul de intriga politista si un aparent interes pentru senzational cunoscute din alte carti ale lui Nabokov, este doar un pretext pentru o tesatura densa de aluzii literare si culturale, polemici deghizate si acrobatii lingvistice.
„Lucruri transparente este poate cea mai buna carte din cite s-au scris pina acum despre facerea si desfacerea fictiunii... Iar Nabokov este intr-adevar un connaisseur, un student insatiabil al gustului pe care il au si al felului in care ajung sa fie resimtite micile evenimente mentale, cineva care poate sa vorbeasca cu tact si autoritate unice despre deliciile ametitoare si jalnicele umilinte pe care le presupune munca de a fi autor.” (Times Literary Supplement)
„Dupa ce si-a petrecut mare parte din viata construind Taj Mahalul, Nabokov a decis, la virsta de saptezeci si trei de ani – pentru propriul lui amuzament si, intimplator, spre incintarea noastra – sa construiasca si o replica caricaturala a marelui monument. Miniatura nu are nici o fisura, dar cele mai splendide trasaturi ale magnificului model au fost usor parodiate. Vedeti, parca ar vrea sa ne spuna, ca trecutul nu-i decit o joaca.” (The New York Times)
„Cu cît mai important devine un subiect, cu atît încetează să mă intereseze. Unele dintre cele mai rodnice preocupări ale mele sînt peticele microscopice de culoare.” (Vladimir Nabokov)
„Vladimir Nabokov scrie proză în singurul fel în care ar trebui scrisă – în extaz!” (John Updike)
„Prefer să accept un singur fel de putere: puterea artei asupra gunoaielor, triumful magiei asupra brutei.” (Vladimir Nabokov)
- An apariție
- 2009
- Lună apariție
- 10
- Număr pagini
- 176
- Tip ediție
- cartonată
- Format
- 130x200
Despre autori
Vladimir Vladimirovici Nabokov s‑a născut în 23 aprilie 1899 la Sankt-Petersburg, într‑o familie foarte cultivată, astfel încît stăpînea impecabil franceza şi engleza încă din copilărie. În 1919, Nabokovii sînt nevoiţi să emigreze, iar în 1922 tatăl scriitorului este ucis de un fanatic rus la Berlin. Nabokov a studiat limbile slave şi romanice la Trinity College din Cambridge pînă în 1922. Apoi a locuit la Berlin (1923‑1937) şi Paris (1937‑1940), scriind cu fervoare, în rusă, mai multe romane, zeci de povestiri, sute de poeme şi cîteva drame. În 1925 s‑a căsătorit cu Vera Slonim. În perioada respectivă, şi‑a întreţinut familia din traduceri, lecţii de engleză şi tenis, precum şi ca autor de cuvinte încrucişate în rusă şi analist de şah. În 1940 a plecat în America, împreună cu soţia şi fiul lui, de teamă să nu fie trimis într‑un lagăr de concentrare. A predat la universităţile Wellesley, Harvard şi Stanford. Între 1948 şi 1959 a fost profesor de literatură rusă la Cornell University. Pasionat de entomologie, Nabokov a descoperit în 1944 o (sub)specie de fluture care‑i va purta numele: Lycaeides melissa samuelis Nabokov. A tradus în engleză Evgheni Oneghin de Puşkin şi Un erou al timpului nostru de Lermontov. Este autorul mai multor lucrări de critică literară, dintre care studiul despre Gogol (1944) este foarte important pentru înţelegerea artei acestuia. Din seria rusă a scrierilor lui Nabokov, publicate sub pseudonimul V. Sirin, fac parte romanele Maşenka (1926), Rege, damă, valet (1928), Apărarea Lujin (1930), Ochiul (1930), Glorie (1932), Un hohot în beznă (1932), Disperare (1934), Invitaţie la eşafod (1936), Darul (1937-1938). După stabilirea în Statele Unite, începe strălucita sa carieră de romancier în limba engleză. Publică Adevărata viaţă a lui Sebastian Knight (1941), Blazon de bastard (1947), Lolita (1955), Pnin (1957), Foc palid (1962, roman în versuri, cu adnotări), Ada sau ardoarea (1969), Lucruri transparente (1972) şi Priveşte-i pe arlechini! (1974). În 1967 îi apare volumul autobiografic Vorbeşte, memorie. Pentru activitatea sa literară, Nabokov a fost distins cu National Book Foundation Medal. S‑a stins din viaţă la Montreux, în 1977.