Traducere, note și introducere de Magda Jeanrenaud
Discursul îndrăgostit cuprinde notele seminarului pe care Roland Barthes l-a ţinut la École pratique des hautes études în perioada 1974-1976, la care se adaugă o serie de pagini inedite din eseul Fragmente dintr-un discurs îndrăgostit. Bazîndu-se pe lecturile sale din domeniul literaturii – în primul rînd romanul lui Goethe Suferinţele tînărului Werther, dar şi multe alte opere poetice sau dramaturgice – şi pe alte forme de artă şi creaţie, pe care le îmbină cu experienţe personale şi cu propria reflecţie alimentată îndeosebi de psihanaliză şi filozofie, Barthes construieşte un discurs profund original despre îndrăgostire. Mai mult decît un studiu ştiinţific sistematic, cei doi ani de seminarii reprezintă o căutare, o explorare menită să explice sau cel puţin să lumineze orice experienţă de îndrăgostire în relaţie cu limbajul.
„Din inima furtunii care mă dezrădăcinează, mă deposedează de propria identitate, vreau să mă întorc uneori la origine – la originea mea. O pantă implacabilă mă face să alunec, să cobor (mă scufund) spre copilărie. Însă forţa care produce amintirea aceasta este ambiguă: pe de o parte, caut să mă liniştesc prin reprezentarea unui timp adamic, anterior oricărei îngrijorări din dragoste, oricărei nelinişti genitale, şi totuşi mustind de senzualitate; prin amintire, pun la bătaie timpul acesta împotriva timpului Îngrijorării îndrăgostite; dar mai ştiu şi că dragostea şi copilăria au aceeaşi natură: dragostea împlinită nu este niciodată altceva decît raiul a cărui idee fixă mi-a fost transmisă din copilărie.” (Roland Barthes)
Roland Barthes (1915‑1980), eseist, critic, semiolog, filozof şi teoretician al literaturii, unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai criticii secolului XX. Unul dintre principalii animatori ai mişcării structuraliste şi ai semioticii franceze. A fost director de studii la École pratique des hautes études şi profesor la Collège de France. În perioada 1947‑1949 a fost lector la Institutul Francez din Bucureşti. Devine celebru odată cu publicarea eseului Le degré zéro de l’écriture (Gradul zero al scriiturii) (1953), considerat manifestul unei noi critici. Lucrări precum Sur Racine (1963) sau S / Z (1970) îl menţin în centrul atenţiei şi îi consolidează autoritatea. Anii 1970 reprezintă o perioadă de creaţie intensă pentru Barthes, care, prin Fragments d’un discours amoureux (Fragmente dintr‑un discurs îndrăgostit) (1977), devine cunoscut inclusiv publicului larg. Se stinge din viaţă în 1980, după ce este lovit de o maşină în timp ce se îndrepta spre Collège de France.
