Traducere de O. Nimigean
„În timpul Ocupaţiei, Londra i-a cerut lui Simone Weil un raport privind posibilităţile de redresare a Franţei. Simone Weil a scris textul publicat astăzi cu titlul Înrădăcinarea, care este totodată raportul cerut şi una dintre cărţile cele mai lucide, mai elevate, mai frumoase din cîte s-au scris de foarte multă vreme încoace despre civilizaţia noastră. După cîteva definiţii esenţiale ale nevoilor sufletului (omul nu se hrăneşte numai cu pîine): ordinea, libertatea, supunerea, responsabilitatea, egalitatea, onoarea etc., Simone Weil, sub titlul «Dezrădăcinarea», întreprinde cea mai fină, cea mai riguroasă şi cea mai aspră critică a modurilor noastre de a gîndi, de a judeca şi de a ne comporta, iar apoi, sub titlul «Înrădăcinarea», ne dezvăluie secretul care poate redresa Franţa. Cuvîntul «înrădăcinare» arată care este acest secret: o întoarcere la tradiţie. Nu la tradiţie aşa cum este înţeleasă în anumite medii politice şi în jalnicele noastre manuale de istorie, ci la tradiţia gîndirii juste, a vederii juste. Cartea aceasta austeră, de un curaj uneori ieşit din comun, nemiloasă şi, în acelaşi timp, admirabil cumpănită, de un creştinism autentic şi foarte pur, este o lecţie adeseori amară, dar de o rară înălţime a gîndirii.” (Albert Camus, Bulletin de la NRF, iunie 1949)
Filozoafă, umanistă, scriitoare şi militantă sindicală, Simone Weil (1909-1943) a fost o personalitate complexă. Profesoară de filozofie, a lucrat ca muncitoare la Renault (1934-1935), a intrat în Brigăzile Internaţionale în 1936, iar în timpul războiului şi-a părăsit ţara aflată sub ocupaţie germană, angajîndu-se după o scurtă şedere în Statele Unite în rezistenţa franceză condusă de Charles de Gaulle de la Londra. Dintre lucrările sale, multe apărute doar după moartea sa prematură, amintim: La pesanteur et la grâce (1947), Attente de Dieu (1950), La connaissance surnaturelle (1950), La condition ouvrière (1951), Lettre ŕ un religieux (1951), Oppression et liberté (1955), Écrits de Londres et dernières lettres (1957), Pensées sans ordre concernant l’amour de Dieu (1962), Sur la science (1966). Înrădăcinarea a fost scrisă la Londra în intervalul ianuarie-aprilie 1943, pe cînd Simone Weil activa pentru La France Libre, iar generalul de Gaulle dorea o nouă Declaraţie a drepturilor omului care să dinamizeze lupta împotriva naziştilor şi să ajute la reorganizarea Franţei după ieşirea victorioasă din război. Neterminat, volumul a fost publicat post-mortem de Albert Camus în 1949, la Editura Gallimard, în colecţia Espoir pe care o coordona.
