Traducere din limba franceză de Ovidiu Pecican
În Evul Mediu, istoria – pe atunci, modestă disciplină auxiliară a teologiei, dreptului și moralei – nu se bucura de recunoașterea pe care o are astăzi și aproape nimănui nu i-ar fi trecut prin minte să se dedice în întregime acestei activități secundare. Totuși, cronicarii, istoriografii și istoricii medievali nu au fost doar niște povestitori naivi, iar realizările lor nu sînt deloc neglijabile. Ei au știut să valorifice tradiția orală, adîncindu-se totodată în studiul arhivelor și al bibliotecilor. Pasionați de cronologie, au reconstituit trecutul cu mijloacele pe care le aveau la îndemînă: erudiția modernă își are originile în epoca medievală.
„Mulți s-au întrebat cînd s-a născut istoria modernă... Dacă aș fi obligat să răspund, aș spune că, dacă istoria modernă e discurs, poate că umaniștii din Renaștere au contribuit mult la dezvoltarea ei. Dar dacă e erudiție, atunci cu siguranță s-a născut în mănăstiri, în jurul anului 1100.” (Bernard Guenée)
Profiluri de istorici • Autenticul și apocriful • Originalul și falsul • Stăpînirea timpului • Simțul spațiului • Preocuparea pentru număr • Pasiunea etimologiei • Anale, cronici, istorie • Cărți, capitole și table de materii • Istoria istoricilor • Istoria celorlalți • Istorie și adevăr
Bernard Guenée (1927-2010), cunoscut istoric francez, specialist în istoria Evului Mediu. În 1981 a fost ales membru al Académie des Inscriptions et Belles-Lettres. A fost profesor la Université Paris 1 Panthéon‑Sorbonne şi director de studii la Ecole pratique des hautes études. Dintre lucrările publicate: L’Occident aux XIVe et XVe siècles: les Etats (1971); L’Opinion publique à la fin du Moyen Age (2002); La folie de Charles VI: roi Bien-Aimé (2004); Du Guesclin et Froissart: la fabrication de la renommée (2008).
