în Orizont, nr. 5

Însă adevărata istoriografie de erudiţie s-a născut exact în ceea ce azi numim epoca de mijloc, medio aevo, de vreme ce „cronicarii, istoriografii şi istoricii medievali nu au fost doar nişte povestitori naivi, iar realizările lor nu sînt deloc neglijabile. Ei au ştiut să valorifice tradiţia orală, adîncindu-se totodată în studiul arhivelor şi al bibliotecilor”. Pe mulţi dintre ei, autorul îi tratează, empatic şi fraternal, ca pe camarazi de traseu ce au făcut tot posibilul pentru conservarea trecutului în condiţii optime, ce nu trebuie priviţi defel cu superioară condescendenţă, ci cu sinceră şi deplină admiraţie pentru travaliul lor vizionar, subliniindu-le „servituţile şi măreţiile” într-o carte extrem de actuală, deşi a fost publicată iniţial în 1980, iar istoricul rom n pare a fi avut versiunea gata încă din 1993, dacă am înţeles noi bine cuvîntul-înainte al cărturarului francez.