Romanul lui Caius Dobrescu este o constructie monumentala, aiuritoare si amuzanta la culme, ridicata pe scheletul unei false teze de doctorat, scrisa de un oarecare Gica Ludu, fost consilier prezidential, fost redactor al unei televiziuni private, personaj emblematic pentru tranzitia Romaniei postdecembriste. Presarat, pentru a adormi vigilenta unei Onorate Comisii doctorale, cu fragmente pseudostiintifice si cu referinte bibliografice de un haz nebun (Persill, 1994, Touraine & Tourette, 1970, Blowjob & Blowjob, 1993, Maamaje & Taataje, 1969), textul - care e de fapt istoria vietii „doctorandului” - devine o cavalcada printre mineriade, aventuri cu yoghini si afaceri in care se amesteca Imparatul tiganilor, profesori universitari si politicieni (pe care, din nebagare de seama, i-am putea confunda cu persoane reale). Nu lipsesc nici basmele, pentru ca Gica Ludu este, in momentul povestirii, administratorul unei fundatii care se ocupa de un numeros grup de copii, iar pentru ei eroul reconverteste tot acest amalgam de afaceri veroase, santaj si politica murdara in cheie feerica. Teza de doctorat are tot ce ii trebuie pentru a atrage cititorul cel mai pretentios: o poveste care te tine cu sufletul la gura, umor de calitate si o panorama inedita si plina de sarcasm a societatii romanesti de dupa 1989.