in Echinox,

Miza din mintea mea nu a fost, oricum nu in primul rind, aceea de a «satira» lumea academica si de a scrie un roman al moravurilor de campus, ci reprezentarea vast-carnavaleasca a legilor istorice care au miscat masele si personalitatile (masele de personalitati…) in Romania post-revolutionara. Exista urmatorul raport intre roman si viata: am incercat sa invat de la modul in care s-a descurcat societatea romaneasca, in ultimii 17 ani si nu numai, distilind aceasta cunoastere in ceea ce as numi o estetica a bijbiielii. Cred, de altfel, ca monumentalitatea, grandoarea, daca nu e sa fie complet antipatica, trebuie sa aiba in ea ceva in mod autentic abulic, derutat.