Relatare despre moartea mea este un roman total. Nu doar pentru ca atinge cele mai sensibile si mai fragile puncte ale istoriei ultimilor 50 de ani, dar si pentru ca, in acest context, prezinta o istorie personala, care traverseaza Europa si chiar Oceanul. O poveste alerta si imprevizibila, despre viata, moarte, dragoste si suferinta, succes si esec, despre Raul care se insinueaza si, cu indaratnicie, maculeaza si devasteaza destine.
„Gabriel Chifu este unul dintre cei mai originali romancieri ai momentului. Intr-un roman deopotriva dens si spectaculos, inchegat cu mare forta narativa, el rezolva exceptional o situatie imposibila: o femeie se sinucide pentru a curma Raul cuibarit in propriul ei trup.” (Dan Cristea)
Gabriel Chifu, nascut la 22 martie 1954, in Calafat. Este vicepresedintele Uniunii Scriitorilor din Romania si director executiv al revistei Romania literara. A debutat, in anul 1976, cu un volum de versuri, Salas in inima. A publicat alte opt volume de poezie, Realul eruptiv (1979), O interpretare a Purgatoriului (1982), Lamura (1983), Omul netarmurit (1987), Povestea tarii latine din Est (1994), La marginea lui Dumnezeu (1998), Bastonul de orb (2003), Insemnari din tinutul misterios (Editura Cartea Romaneasca, 2011) si doua antologii, Lacatul de aur (postfata de Dan Cristea, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2004) si O suta de poeme (prefata de Nicolae Manolescu, Editura Ramuri, 2006). In proza, a debutat editorial in anul 1987 cu un roman, Unde se odihnesc vulturii. Au urmat romanele Valul si stinca (1989), Maratonul invinsilor (1997), Cartograful puterii (2000), Povestirile lui Cesar Leofu (2002), un volum de proza scurta, Fragmente din nastrusnica istorie a lumii de gabriel chifu traita si tot de el povestita (2009), si, la Editura Polirom, alte doua romane: Visul copilului care paseste pe zapada fara sa lase urme sau Invizibilul, descriere amanuntita (2004)si Relatare despre moartea mea sau Eseu despre singuratate (2007). A primit numeroase premii literare, dintre care amintim Premiul USR, care i-a fost decernat de patru ori: in 1976 (pentru debut), in 1997 (pentru roman), in 1998 si in 2011 (pentru poezie). Alte doua carti ale sale au fost nominalizate la acelasi premiu, in anii 2004 si 2009, dar autorul si le-a retras din competitie.
