in Suplimentul de cultura

Personajele lui Gabriel Chifu sint mereu pe drumuri, intr-o continua calatorie, intr-un exil neintrerupt: «Toata calatoria asta smintita, fara capat, calatoria ca o fuga a Annei de ceva amenintator si neprecizat sau mai degraba o fuga a sa de sine insasi, toata calatoria asta era, practic, tocmai urmarea crizei prin care trecea Anne si era, totodata, forma la vedere prin care se manifesta aceasta criza...». Sub mastile pe care le poarta anonimul domn N. (Tiberiu Naumescu, Corneliu Golam, securistul sau violatorul, invalidul sau profesorul) descoperim figura tragica a exilatului, a extracomunitarului marginal, a strainului care-si trage valiza dupa el pe strazile exilului. In aceasta valiza, la fel ca eroii lui Samuel Beckett, personajul lui Gabriel Chifu isi duce cu sine propria viata. Revolta strainului este un refuz trist si somnolent al trairii, venit mult prea tirziu, un refuz al incercarii mecanice de a ramine nu in viata, ci in sub-viata. Aflam din romanul lui Gabriel Chifu ca singuratatea este reeditata continuu, are mereu o editie noua, fiindca «singuratatea prolifereaza, mereu si mereu isi scrie pagini noi, surprinzatoare, socante chiar, singuratatea este foarte inventiva, creatoare, rasare de unde nu te astepti...».