Traducere din limba rusă şi note de Nicolae Iliescu
Cunoscut prin poveştile ce amestecă tradiţia cu viziunea futuristă din O zi mai lungă decît veacul, Cinghiz Aitmatov revine în Cîntecul stepei, cîntecul munţilor la inspiraţia basmelor sau la frînturi de realism. Pe fundalul războiului, tinerii încearcă să uite de scenele lui brutale şi muncesc şi se iubesc ca şi cum ar trăi în vremuri de pace (Geamilia); un băieţel se refugiază în fantezia vaporului alb şi în poveştile spuse de un bunic trecut prin greutăţile vieţii (Vaporul alb); tinerii trăiesc iubiri întîmplătoare, fugare, ca în Plopşorul meu cu băsmăluţă roşie. Şi toate se reunesc sub semnul stepei, tărîmul iertător care le alină durerile şi-i face să uite de năduful lumii şi al războiului, care le iartă dragostele nerostite şi fanteziile care uneori răsar în locul vieţii.
Cinghiz Aitmatov s-a născut pe 12 decembrie 1928 la Şeker, în Kîrgîzstan. Tatăl său, unul dintre primii activişti comunişti, secretar de partid regional, este acuzat în 1937 de a fi manifestat idei „burghez-naţionaliste“ şi executat nu peste mult timp. În 1956, tînărul Aitmatov intră la Institutul de Literatură Maxim Gorki din Moscova; doi ani mai tîrziu devine corespondent al ziarului Pravda. Tot acum va publica prima nuvelă notabilă, Geamilia; vor urma alte titluri, proze sau microromane, printre care Ochi de cămilă (1961), Primul învăţător (1963), Adio, Floare-galbenă! (1966) şi Cocorii timpurii (1975). Celebrul O zi mai lungă decît veacul, despre care mulţi s-au temut că va fi ultimul publicat şi că îi va aduce sfîrşitul, a apărut în 1980. După publicarea romanului Stigmatul Casandrei, Cinghiz Aitmatov intră în viaţa publică şi sprijină politica de transparenţă a lui Mihail Gorbaciov, căruia îi va fi consilier. Moare în Germania înainte de împlinirea vîrstei de 80 de ani.
