Traducere din limba rusă de Nicolae Iliescu
Eşafodul, unul dintre romanele cele mai apreciate ale lui Cinghiz Aitmatov, urmăreşte două destine întru cîtva asemănătoare: cel al lupoaicei Akbara, izgonită de invazia oamenilor din locurile unde vînează, şi cel al tînărului Avdeu Kallistratov, prigonit de semeni pentru convingerile sale religioase. Dat afară de la seminar din cauza noţiunii lui despre Dumnezeu pe care ceilalţi o consideră o erezie, Avdeu nu-şi pierde o clipă credinţa în puterea religiei de a-i face pe oameni mai buni şi încearcă neîncetat să-i reformeze pe cei din jur. Dar, de cîte ori vrea să-i aducă pe alţii pe calea cea dreaptă, fie că e vorba de o bandă de contrabandişti sau de o şleahtă de beţivi, sfîrşeşte bătut şi lumea ajunge să-l socotească un fel de „nebun întru Hristos”. Alături de paginile în care sînt descrise peisajele de o frumuseţe fără egal din Kîrgîzstan, ce trădează ataşamentul profund al scriitorului faţă de natura sălbatică şi de pămîntul natal, magistrală este viziunea halucinantă a polemicii dintre Hristos şi Pilat din Pont pe marginea primatului vieţii spirituale sau a dorinţei de putere, ce aminteşte de Maestrul şi Margareta lui Bulgakov.
Cinghiz Aitmatov s-a născut pe 12 decembrie 1928 la Şeker, în Kîrgîzstan. Tatăl său, unul dintre primii activişti comunişti, secretar de partid regional, este acuzat în 1937 de a fi manifestat idei „burghez-naţionaliste“ şi executat nu peste mult timp. În 1956, tînărul Aitmatov intră la Institutul de Literatură Maxim Gorki din Moscova; doi ani mai tîrziu devine corespondent al ziarului Pravda. Tot acum va publica prima nuvelă notabilă, Geamilia; vor urma alte titluri, proze sau microromane, printre care Ochi de cămilă (1961), Primul învăţător (1963), Adio, Floare-galbenă! (1966) şi Cocorii timpurii (1975). Celebrul O zi mai lungă decît veacul, despre care mulţi s-au temut că va fi ultimul publicat şi că îi va aduce sfîrşitul, a apărut în 1980. După publicarea romanului Stigmatul Casandrei, Cinghiz Aitmatov intră în viaţa publică şi sprijină politica de transparenţă a lui Mihail Gorbaciov, căruia îi va fi consilier. Moare în Germania înainte de împlinirea vîrstei de 80 de ani.
