- ISBN
- 978-973-46-7226-4
- An apariție
- 2018
- Lună apariție
- 2
- Număr pagini
- 248
- Tip ediție
- broșată
- Format
- 130x200
- Colecție
- BIBLIOTECA POLIROM > Esențial
- Domenii
Traducere din limba franceză de H. Grămescu
Romanul Femeia la treizeci de ani povesteşte, alegînd fundalul tulbure al războaielor napoleoniene, destinul unei frumoase doamne din înalta societate franceză de secol XIX. Uneori pasională, alteori pălind în faţa eşecului, viaţa lui Julie d’Aiglemont se schimbă după iubirile care îi frămîntă sufletul, fie ele venite din partea unui tată posesiv, a unui protejat al lui Napoleon, glorios, însă fără merite, ori a unui nobil englez care-i salvează viaţa, dar pe care dragostea faţă de frumoasa femeie îl duce la moarte.
„La femeile tinere, de vîrsta marchizei, întîia şi cea mai sfîşietoare dintre toate durerile este cauzată totdeauna de acelaşi fapt. Femeia, şi mai ales femeia tînără, tot atît de mare prin suflet cît şi prin frumuseţe, nu şovăie niciodată să‑şi îndrume viaţa spre ţelul către care şi natura şi sentimentul şi societatea o împing să se avînte în întregime. Dacă întîiul ei vis va sfîrşi în mod lamentabil şi totuşi ea va rămîne în viaţă, va îndura cele mai cumplite suferinţe, pentru simplul motiv care face ca întîia dragoste să fie cel mai frumos dintre toate sentimentele. Oare pentru ce o asemenea nefericire nu şi‑a avut încă nici pictorul, nici poetul ei, pînă acum? Dar poate ea, oare, să fie zugrăvită, poate ea să fie cîntată? Nu, natura durerilor pe care le pricinuieşte se refuză analizei şi culorilor artei. De altminteri, asemenea suferinţe nu se mărturisesc niciodată: spre a consola o femeie, trebuie să ştii să i le ghiceşti; căci, trăite întotdeauna amarnic şi resimţite religios, ele rămîn în suflet şi, ca o avalanşă prăbuşindu‑se într‑o vale, distrug totul, înainte de a‑şi găsi un loc.” (Honoré de Balzac)
- An apariție
- 2018
- Lună apariție
- 2
- Număr pagini
- 248
- Tip ediție
- broșată
- Format
- 130x200
Despre autori
Celebrul romancier şi dramaturg Honoré de Balzac s-a născut la 20 mai 1799, la Tours. Şi-a început cariera literară devreme, cu o operă comică, Le Corsaire, inspirată din scrierile lui Byron. A continuat cu o tragedie în cinci acte, Cromwell. Între timp îşi începe, fără prea mare succes, cariera de editor. Adevărata intrare în viaţa literară o face cu Şuanii (1829), operă cu care debutează şi cunoscuta La Comédie humaine, o serie de romane şi nuvele din care fac parte celebrele Eugénie Grandet (1833), Moş Goriot (1835), Iluzii pierdute (1837), César Birotteau (1837). În această perioadă o cunoaşte pe Eveline Hańska, cu care poartă o intensă corespondenţă ce va sta la baza unui volum de scrisori. Continuă să publice, notabile fiind volumele O afacere tenebroasă (1841), Verişoara Bette (1847), Ursule Mirouët (1841), Strălucirea şi suferinţele curtezanelor (1839‑1847). În 1850, după o relaţie îndelungată, se căsătoreşte cu Eveline Hańska. Moare în acelaşi an, trădat de o sănătate precară.