La un an dupa debutul editorial cu texte critice, Costi Rogozanu revine cu un surprinzator volum de povestiri, foarte bine controlate stilistic, in care literatura cool este incadrata de tuse satirice. Fuck the cool. Spune-mi o poveste este, prin ea insasi, o pledoarie pentru poveste, iar mijloacele stilistice care „imbraca” naratiunea aduc plusul de savoare absolut necesar literaturii de prima mina. Costi Rogozanu debuteaza in proza cu siguranta celui care a stiut dintotdeauna ca are ceva de spus si s-a hotarit s-o faca numai dupa ce si-a asigurat accesul la „instrumentele” reale ale literaturii.
„Literatura da dreptul revoltei impotriva exprimarii retinute, da dreptul unor revolte inutile si dure in viata ta intima sau a altora. Defamiliarizeaza. Literatura da dreptul la impostura, la autoeroizare. Am vrut sa spun povesti si mi-a iesit o imensa dorinta de a comunica adinc cu personajele, de a le verifica tot timpul reactiile. Literatura da dreptul la o speranta inutila si scirboasa, ceva asemanator cu senzatia pe care o ai dupa ce platesti biletul la loterie si, mai ales, dupa ce ai incheiat imensul act creativ de a alege niste numere.” (Costi Rogozanu)
