„Multe dintre povestirile de aici m-au dus cu gîndul exact la acea replică, «Noroc că trece repede». Avem dinaintea ochilor o carte cu și despre umori, afecțiuni, fixații, de care nu te vindeci, dar care slăbesc în intensitate și devin cumva suportabile dacă le îneci în sarcasm. Patologiile de tot felul sînt mai mereu personajele centrale ale prozelor, nicidecum tristele ființe de hîrtie care, vremelnic, le resimt. Nu degeaba personajele eponime sînt generice, nu au nume. Traducătorul, Autorul, Editorul, Profesorul, Cititorul care face însemnări ori Șoferul aflat în «Drumul spre serviciu» pot fi – și sînt – oricare dintre noi. Ironia mușcătoare nu se-ndreaptă, de pildă, împotriva unuia care suferă de tulburare obsesiv-compulsivă («Un om ordonat»), ci împotriva afecțiunii în sine. Nu cel care ajunge să se teamă și de umbra sa e luat peste picior («Stres»), ci absurdul anxietății, lipsa de sens a depresiei care pare că se iscă din nimic, dar ajunge să te dezumanizeze.” (Răzvan Năstase)
Răzvan Petrescu (n. 1956) a absolvit Facultatea de Medicină din București și a profesat opt ani ca medic. Din 1990, a renunțat la medicină și a lucrat la revistele Cuvântul și Amfiteatru, apoi la editurile Litera, All și Curtea Veche Publishing. La Cartea Românească i-au apărut volumele de proză scurtă Grădina de vară (1989, Premiul Fundației „Liviu Rebreanu”), Eclipsa (1993, Premiul orașului Târgoviște), Într-o după-amiază de vineri (1997, Premiul Cartea Anului la Salonul Național de Carte de la Cluj, Premiul ASPRO pentru cea mai bună carte de proză a anului și Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București) și metajurnalul Foxtrot XX (2008, Premiul Radio România Cultural). În 2013, i-a fost publicată cartea de interviuri în proză Variațiuni pe o temă de Vater-Puccini la Curtea Veche Publishing – unde i-au mai apărut un volum epistolar, Scrisori către Mihai (2014), Ursulețul lui Freud, cronici ficțional-literare (2015), și Mandarina, proză scurtă (2017, Premiul Observator cultural, Premiul Național Ziarul de Iași și Premiul „Iocan” pentru cea mai bună carte de proză a anului 2017). A scris două piese de teatru: Farsa (1994, Unitext, Premiul UNITER) și Primăvara la bufet (1995, Expansion, Marele Premiu la Concursul Național de Dramaturgie „Camil Petrescu”, ediția I, și Premiul Uniunii Scriitorilor). A fost tradus în Spania, Anglia, Israel, Suedia, Germania, Bulgaria, Ucraina, Serbia, Franța și SUA.
