„J.D. Salinger a scris Nouă povestiri; cele unsprezece ale lui Răzvan Petrescu îl plasează în proximitatea, nu numerică, a marelui american. Caleidoscopic, personajele, exilații de pe același palier, traducătorii, detaliile, călăii, punctele de perspectivă trec din poveste în poveste și înapoi. Ironia dusă în sarcasm, semafoarele alb-negru-albastru, depresivii și violenții promit un viitor pe măsură. Răzvan Petrescu (le style même) încîntă fără să descînte, făcînd din verb sonate exasperant de fine (vienezii, chiar și beți turtă, sînt la curent cu ultimele noutăți muzicale).” (Călin-Andrei Mihăilescu)
„În povestirile lui Răzvan Petrescu, accidentele mărunte (erori de traducere, anxietăți cotidiene, praful de pe bibliotecă) sînt descrise hiperbolic, iar situațiile dramatice (epuizarea creativității artistice, pierderea memoriei, presentimentul morții) sînt convertite de ironie. Fraze melodice urmează liniile unui portativ de emoții variate, unde umorul negru se preschimbă în hohot cathartic, iar partea întunecată a realității devine luminoasă. Dacă ar trebui să aleg un singur volum de toamnă, ar fi Andantino.” (Alexandru Budac)
„În ansamblu, volumul Andantino se constituie ca un laborator narativ în care interacțiunea dintre personaje, spațiu, timp și referințe culturale creează o experiență complexă, densă și semnificativă. Textul îmbină realismul social, metaficțiunea, absurdul și realismul magic, oferind cititorului atît o experiență estetică intensă, cît și un teren de reflecție critică și morală. Este o carte-eveniment în literatura română contemporană, propunînd un model de ficțiune care combină experimentul literar, intertextualitatea erudită și angajamentul etic. Răzvan Petrescu rămîne, categoric, cel mai bun autor de proză scurtă de la noi.” (Florina Pîrjol)
Răzvan Petrescu (n. 1956) a absolvit Facultatea de Medicină din București și a profesat opt ani ca medic. Din 1990, a renunțat la medicină și a lucrat la revistele Cuvântul și Amfiteatru, apoi la editurile Litera, All și Curtea Veche Publishing. La Cartea Românească i-au apărut volumele de proză scurtă Grădina de vară (1989, Premiul Fundației „Liviu Rebreanu”), Eclipsa (1993, Premiul orașului Târgoviște), Într-o după-amiază de vineri (1997, Premiul Cartea Anului la Salonul Național de Carte de la Cluj, Premiul ASPRO pentru cea mai bună carte de proză a anului și Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București) și metajurnalul Foxtrot XX (2008, Premiul Radio România Cultural). În 2013, i-a fost publicată cartea de interviuri în proză Variațiuni pe o temă de Vater-Puccini la Curtea Veche Publishing – unde i-au mai apărut un volum epistolar, Scrisori către Mihai (2014), Ursulețul lui Freud, cronici ficțional-literare (2015), și Mandarina, proză scurtă (2017, Premiul Observator cultural, Premiul Național Ziarul de Iași și Premiul „Iocan” pentru cea mai bună carte de proză a anului 2017). A scris două piese de teatru: Farsa (1994, Unitext, Premiul UNITER) și Primăvara la bufet (1995, Expansion, Marele Premiu la Concursul Național de Dramaturgie „Camil Petrescu”, ediția I, și Premiul Uniunii Scriitorilor). A fost tradus în Spania, Anglia, Israel, Suedia, Germania, Bulgaria, Ucraina, Serbia, Franța și SUA, Slovenia.
Foto: Cornel Brad
