Incrucisare de destine, de drumuri si de intimplari, parasirea Romaniei in 1980 devine pentru Gina Stoiciu un reper al celorlalte momente ale vietii sale: anii dinaintea exilului, azilul politic in Grecia, alegerea Canadei ca tara de rezidenta, adaptarea, inventarea unei noi vieti, caderea comunismului si intoarcerile periodice in Romania. Aceste etape sint descrise si din perspectiva altor romani care au ales sa emigreze, surprinzind conditia si angoasele „strainului”, diferentele culturale, dificultatile de adaptare si de integrare profesionala, dar si bucuriile si satisfactiile traite in tara de adoptie.
„In cartea Ginei Stoiciu, ni se spune ca «etapele parcursului de exilat sint cam aceleasi pentru toti exilatii», dar ca ceea ce-i diferentiaza pe acestia este intensitatea trairilor. «Asa se face ca fiecare exilat isi are propria poveste.» Sigur, exilul are simptome generale, dar ramine o experienta profund personala, ceva care exprima identitatea in cele mai intime aspecte ale ei.
Aceasta carte mi-a intarit convingerea ca viata relationala ramine cheia exilului. Pe cei care-si parasesc geografia timpul se razbuna, bintuindu-i ca o stafie, ca o umbra fidela, amintindu-le ca, indiferent unde s-ar afla, trecutul este cu ei. Amestecul ciudat, misterios, unic dintre istoria familiei, locul intimplarilor vietii si articularitatile de exprimare ale unei persoane da exilului amprenta unei versiuni a vietii pe care o poti numi destin. Am putea spune uneori ca, neplecind niciunde sau plecind undeva, viata noastra o ia de la capat. Cartea Ginei Stoiciu este o confidenta, dar exprima totodata dorinta «ca, la fiecare pagina intoarsa, cititorul sa descopere cite ceva despre el insusi».” (Aurora Liiceanu)