in Ziarul de duminica

Ce reprezinta aceasta carte pentru mine? Nu pot sa raspund altfel decit cu un «poate» multiplicat. Poate o incercare de a pune cap la cap fragmente de viata. Poate nevoia de a vedea continuitatea unei vieti rupte in bucati. Poate nevoia de intelege exilul. Poate o tentativa de a intelege viata ca o aventura, ca un drum. Dupa 30 de ani de la plecarea din tara, povestea exilului poate semana si cu o poveste din copilarie. Fat Frumos pleaca la drum fara sa stie ce il asteapta. Si ce il asteapta? Intilniri cu monstri si cu zine bune, il asteapta incercari grele, dar si intimplari frumoase. (…)
Si apoi mai este ceva. Toti exilatii traiesc exilul, dar foarte putini scriu exilul. Exista o mare diferenta intre cum am trait exilul, cum imi amintesc exilul si cum povestesc exilul. Vreau sa spun ca «eul care traieste» e imediat, senzual, aproape necenzurat. «Eul care isi aminteste» devine mai selectiv, pentru ca triaza, claseaza, ordoneaza, interpreteaza. Cit priveste «eul care povesteste», acesta se vede aruncat intr-o alta dimensiune; este ca si cum cel care scrie isi da intilnire cu cititorii.