in Observator cultural nr. 709

Despre romanism si romanitate, dar dintr-o perspectiva deschisa catre toate azimuturile lumii si in registrul multicultural al lumii (canadiene) de azi este vorba in Exilul. Viata in fragmente (Editura Polirom, 2013), carte semnata de Gina Stoiciu, profesoara la Universite de Quebec din Montreal. O marturie a unei experiente personale – destararea din 1981 –, pe care au parcurs-o si alte milioane de romani in ultimul secol. Incepind cu prima generatie, aceea a ardelenilor si a bucovinenilor de pe vremea cind murea Caragiale, si pina in zilele noastre, cind diaspora romaneasca este intr-o crestere spectaculoasa. O experienta noua, la nivel individual, dar si colectiv, despre care, cu multa atentie da seama profesoara romano-canadiana. Am citit cartea pe nerasuflate, as fi vrut sa-i scriu. Ii scriu aici. Autoarea nu se plinge, nici nu-si deplinge soarta, asa i-a fost ei scris. Nu s-a rupt de trecutul ei romanesc, nu se poate desprinde definitiv de trecutul pe care-l duce in spate. Acea casa a melcului, despre care, cu emotie, scria si Norman Manea. Casa fiintei, limba romana. Intimplarile relatate de Gina Stoiciu – pagini frumoase, la care am vibrat! Volumul acesta ar merita atentia criticii. Caci dincolo de forta confesiunii si de eleganta formularilor, gasim aici chiar o eseistica de foarte buna calitate.