Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe omulsiorasul.wordpress.com
Nu cred ca mi s-a mai intimplat vreodata sa ma simt asa, parte din carte. Oamenii din cartea asta… ai senzatia ca i-ai cunoscut pe fiecare, sau unul identic cu fiecare. (Asta remarca si un critic, pe coperta, iar o premiera: niciodata cel care scrie pe coperta nu vede ce vad eu si nici viceversa.) Niste neputinte, niste impotmoliri in viata,
Citeste mai multpe omulsiorasul.wordpress.com
Cartea asta e ca o sueta plina de inteligenta si rafinament.(...) Este vorba despre doua neveste a doi maaari scriitori, care s-au si intilnit la un moment dat: Hadley Hemingway si Zelda Fitzgerald. Si despre sotii lor ticalosi care le-au calcat moral in piciare, mai ales Fitzgerald – unbelivable! – i-a furat cu gratie nevestei din manu
Citeste mai multpe omulsiorasul.wordpress.com
Niciodata nu mi-a fost clar ce-a fost cu partizanii din munti. Ce voiau? Ce sperau? Am aflat acum. Unii ii asteptau pe americani. Altii erau, pur si simplu, fugari pentru ca intrasera in conflict cu noul regim. Intre ei, visatori, eroi, cavaleri ai dreptatii dar si unii, la limita, nebuni, visind un pic de putere si stind prost cu judecata. O trage
Citeste mai multpe omulsiorasul.wordpress.com
Aici avem de-a face cu o femeie care si-a ucis fratele. Si-a ispasit pedeapsa si acum traieste intr-o saracie lucie, intr-un sat prapadit, intr-o casa de chirpici si pare senina, impacata cu trecutul. In mintea ei, stie ce-a facut si de ce, regreta atit cit e ea capabila sa regrete… In orice caz, n-are vreo dificultate in a povesti, cu risip
Citeste mai multpe omulsiorasul.wordpress.com
Despre carte: Fel de fel de ginduri, de idei, de episoade, de personaje, de ici, de colo, de prin viata. Cam ce s-ar putea discuta cu Aurora Liiceanu la o sueta, pe o terasa la o cafea… la o bere…
Citeste mai multpe omulsiorasul.wordpress.com
Doamna aceasta, autoarea, este o intelectuala de mare tinuta si o persoana cu un caracter impecabil. Asa ca a scris o carte impartiala despre tot ce a putut afla ca s-a intimplat acolo. Ce-am inteles eu: ca a fost multa prostie la mijloc. Si un pic de tacaneala din partea preotului care se visa si el un pic exorcist. Dar si neglijenta din partea ce
Citeste mai multpe omulsiorasul.wordpress.com
Cartea asta e densa, e plina, te duce dintr-o epoca in alta, te trece de la atmosfera negustoreasca a Lipscanilor si Blanarilor din secolele trecute, pina la aerul tulbure al anilor ’90. Personaje construite prin documentare la greu – si Dumnezeu stie pe unde a umblat dupa surse si personaje construite din galeria de cunostinte personal
Citeste mai multpe omulsiorasul.wordpress.com
Cartea asta e densa, e plina, te duce dintr-o epoca in alta, te trece de la atmosfera negustoreasca a Lipscanilor si Blanarilor din secolele trecute, pina la aerul tulbure al anilor ’90. Personaje construite prin documentare la greu – si Dumnezeu stie pe unde a umblat dupa surse si personaje construite din galeria de cunostinte personal
Citeste mai multpe omulsiorasul.wordpress.com
Carte-muzeu – am gasit undeva expresia asta si mi s-a parut foarte nimerita. Iar Istanbul este o carte-muzeu tipica. Fratele mai mare al Bucurestiului care trebuie sa-i fi semanat induiosator pina in secolul al XIX-lea, cind a inceput sa semene mai mult cu Parisul. Ce sa mai inveti de la un imperiu in decadere? Dar Orhan Bey a prins, a vazut
Citeste mai multpe omulsiorasul.wordpress.com
Cartea mea preferata dintre ale lui Orhan Pamuk: Muzeul inocentei. Uriasa forta confesiva. Tot ce se poate ascunde adinc intr-un suflet, gesturi carora nimeni dintre noi n-ar admite sa le dea vreo semnificatie (si nici nu le-ar recunoaste), slabiciuni, greseli, stingacii si iar dragoste, dragoste, uriasa dragoste.
Citeste mai mult