în Dilema veche nr. 709
Dialogul lui Immanuel Mifsud cu tatăl său mort este, de fapt, o lungă dare de seamă cvasi-sentimentală cu refren din cîntecul de război al lui Lili Marlene, o confesiune („credeam că numai eu plîng, că numai eu fac lucruri pe care n-ar trebui să le fac”) ușurată de absența pe care numai scrisul o poate transforma într-o ștafetă
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 890
Însă trebuie spus că niciodată n-a fost Daniel Vighi cuprins de o așa frenezie a povestitului, niciodată fantezia sa nu a fost mai liberă, fraza n-a fost mai lichidă, mai naturală, mai „ușoară”. Intrat în ritmul și-n logica povestirii sale, citești sub impresia unei abundențe inepuizabile. Cum se pot sfîrși toate acestea, te î
Citeste mai multpe bookblog.ro
Ce m-a atras să citesc romanul Marele marinar? O femeie pe o barcă de pescuit din Alaska, singura femeie într-o lume dură a bărbaților. Ce căuta acolo? De ce a ales o astfel de viață? I-a făcut față? Toate aceste curiozități m-au determinat să încep să citesc. Cu atît mai mult cu cît povestea este desprinsă din realitatea trăit
Citeste mai multpe semnebune.ro
Romanul lui McGuire este imprevizibil: acțiunea și descrierile peisajelor te fură, apoi urmează o catastrofă, apoi toată atenția se concentrează pe unul dintre personaje. Deși Sumner este un individ călit de ororile războiului, ce va vedea pe corabie îl va îngrozi mult mai mult. Povestea pare să fie un scenariu înconjurat de multe ca
Citeste mai multpe catavencii.ro
Judecînd după Pereți subțiri, Ana Maria Sandu ar putea susține oricînd un doctorat în psihologia conviețuirii la bloc. Această carte îi dovedește expertiza. (O spun ca unul care a trecut prin trei blocuri, în trei cartiere ale Bucureștiului care nu seamănă unul cu altul.) Capitolele, sau mai bine zis povestirile din acest v
Citeste mai multpe hyperliteratura.ro
Nabokov se joacă cu mintea cititorului, îi înfige iluzia că rîndurile din această carte sînt o modalitate de a-l cunoaște pe creator, ca apoi să i-o smulgă la fel de repede. La început am spus că V.V. ar fi un presupus alter ego al scriitorului. De ce? Deoarece pentru un cititor superficial sau neatent, această explicație ar fi sufici
Citeste mai multpe hyperliteratura.ro
Dialogurile pe care le clădește Steinbeck sînt atît de intense și de vii, încît epicul te soarbe în măruntaiele lui și-ți dă senzația viscerală că ești acolo, printre răsculații care îndură frigul în numele binelui suprem. Ironiile negre și portretizarea cinică a capitalismului și a patriotismului pun sub semnul întrebării
Citeste mai multpe hyperliteratura.ro
Stassi evocă pe îndelete tinerețea lui Chaplin și începuturile cinematografiei americane, ficționalizînd într-o manieră aproape romantică, dar menținînd cu finețe un ton realist. Fiecare frază se constituie ca un semn de recunoștință, de respect pentru caraghiosul Charlot. Romanul relevă atracția irezistibilă a cinemaului, umanu
Citeste mai multîn Convorbiri literare
Nu e vorba doar de bucătăria domnească unde tronează, ca un zeu pitic, bucătarul furat de la Greceanca; e vorba de o lume al cărui tragism se ascunde în spatele culorilor violente, purtate de haine și de spatele cuvintelor ce, de multe ori, transmit stări indicibile, pe care doar un mare prozator le mai poate scoate la iveală. Tot ce scri
Citeste mai multîn Luceafarul de dimineaţă nr. 10
La început cu uimită mirare, apoi cu reală încîntare am descoperit un roman joyceian (combinație de Ulysses și Dubliners), într-o perspectivă spațio-temporală suprarealistă care duce cu gîndul la pînzele lui Dali… Întreaga poveste (a închisorii, n. n.) este relatată din perspectiva unui personaj, Mihăiță, combinație de duh, n
Citeste mai mult