Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Dilema Veche, nr. 1012, 31 august 2023
Tonul amar-melancolic din Adio, fratele meu, evadarea într-un ultim act aparent poetic, dar finalmente violent, echilibristica riscantă pe linia de demarcație dintre real și fantastic, curajul de a aborda un ton patetic, declamativ, toate aceste ingrediente, la care se adaugă cadrul suburbiei americane, alcătuiesc melting-pot-ul numit John Cheever. A avut și norocul de a deveni primul cronicar al suburbiei newyorkeze Westchester, chiar în perioada în care zona respectivă se năștea. Teritoriul lui, Shady Hill, este la fel de ficțional și de bine pus la punct ca Yoknapatawpha lui Faulkner. Însă acolo unde un alt prozator ar fi forjat comentariul social sau ar fi asmuțit dulăii satirei asupra gabardinelor cenușii care așteaptă trenul de navetă, Cheever descoperă o stranietate pe care o exploatează inepuizabil în opera lui de-o viață.
Citeste mai multpe coperta a IV-a a ediției în limba engleză
Norman Manea – gânditor și scriitor eminent al secolelor XX și XXI – se impune ca un interpret major al ironiilor exilului: pierderea locului natal, pierderea limbii, pierderea trecutului care, în același timp, se împletește cu nomadismul viitorului. Cu imagini conceptuale incisive, care ard în flash-uri ale spiritului, Umbra exilată este în parte o memorie, o meditație și o narațiune a istoriei orașelor și a ruinelor lor, a gloriilor și crimelor lor. Este, de asemenea, și o demonstrație a naturii artistului: omul aflat pe trapezul zburător, poetul, care este un visător, precum și evreul rătăcitor. Nu există alt roman ca acesta și nici nu va exista vreodată.
Citeste mai multpe citestema.ro, 20 august 2023
Grossman are cărţi grave, serioase, în care tratează în felul său sensibil destinul individual şi conflictul israeliano-palestinian, are şi o plăcere de a glumi câteodată vorbind despre suferinţă, dar parcă niciunul dintre romanele citite anterior nu m-au surprins din prima aşa: un adult care povesteşte cu ochii copilului de cândva întâmplările prin care a trecut cu puţin timp înainte de a împlini 13 ani. Începutul e sprinţar, ludic, aidoma unui roman de aventuri pentru adolescenţi. Chiar îţi spui că e o carte pentru altă vârstă şi mult timp eşti păcălit de senzaţia asta prin prisma unui uşor amuzament pe care-l picură din când în când natarorul. Totuşi, asta e doar o senzaţie, pentru că firul e ceva mai complicat, desigur, cum e cazul în toate cărţile lui Grossman.
Citeste mai multpe citestema.ro, 19 august 2023
Scriitor coborât din turnul de fildeș în care se închideau adeseori scriitorii secolului precedent, Camus face însemnări și notează în jurnal încă de la 22 ani. Notele sale cuprind adesea reflectări filozofice, cugetări cu privire la realitatea imediată sau infuzii de-a dreptul poetice pe care le presară firesc de-a lungul acestor pagini. (…) Pătrundem astfel în spiritul lui Camus, iar însemnările sale pătrund în spiritul nostru. Un transfer care ne modelează, ne apropie de noi înșine și ne oferă o perspectivă necesară la aproape un secol distanță din momentul în care au fost scrise aceste pagini.
Citeste mai multpe catavencii.ro, 18 august 2023
Începând de la titlu, textul abundă în aluzii tratate cu un umor coroziv, din care deduci că Nedeianu stă bine cu lecturile, deducție întărită și de mulțumirile de la sfârșit adresate unor autori în viață sau de mult morți. Inegal, dar interesant și incitând la lectură, chiar și în momentele în care autorul trece la considerațiuni eseistice despre artă, Geaca lui Kafka te face să-i ții pumnii tânărului romancier pentru următoarea sa carte.
Citeste mai multpe filme-carti.ro, 17 august 2023
Istoricul britanic Niall Ferguson, coordonatorul acestui volum, are o cu totul altă abordare: cititorul este cel ce trebuie să aprecieze „dacă deznodământul real este de preferat multiplelor alternative nematerializate, dar plauzibile”. Este evident că istoria ar fi putut avea un curs diferit dacă anumite evenimente importante, care s-au desfășurat pe muchie de cuțit, s-ar fi petrecut altfel. Iar istoria virtuală nu este doar foarte spectaculoasă, ci și plină de învățăminte, inclusiv din perspectiva înțelegerii motivelor pentru care lumea arată în prezent așa cum arată. (…) țin să subliniez că întregul volum oferă publicului șansa de a desluși mai bine mersul deloc linear al istoriei, explorând cu luciditate alternative plauzibile ale unor evoluții importante din trecutul mai îndepărtat sau mai recent al omenirii.
Citeste mai multîn Cațavencii, 11 august 2023
Volumul Emanuelei Grama pornește de la teza de doctorat a autoarei susținută la Universitatea Michigan din Statele Unite. Reconstituirea istorică se amestecă aici cu ancheta socială, încât tonul academic se transformă – uneori în aceeași pagină – în relatare subiectivă de la locul faptei. Emanuela Grama iubește Bucureștiul și simți că o irită cei ce încearcă să-l fardeze convenabil, dintr-un patriotism de mucava sau, mai rău, să-și justifice păcate de neiertat comise din oportunism, din convingere ori din ticăloasă prostie, în anii ’50 sau mai târziu.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1170, 10 august 2023
Subiectul e simplu, dar în el se ciocnesc istoria recentă a României, drama socială, anii romantici, precum și rămășițele fostului regim. Memoria e „găurită”, la fel ca episodul traumatic al morții soțului, atunci când e ucis întâmplător la Revoluție, în timp ce își căuta fiul plecat eroic să se alăture acesteia. Derizoriu și eroic, acestea sunt cele două dimenisuni între care marea istorie și intimitatea personajelor se ciocnesc. Intruziunea politicului în intim e permanentă, iar frontierele sociale sunt mereu aruncate în aer de poveștile și suferințele comune, în pofida unor lumi care comunică cu mare greutate, lumi îndepărtate, invidiate sau detestate.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 8, august 2023
Un nou volum din seria Shakespeare interpretat de Adrian Papahagi completează o imagine pe care cercetătorul clujean o creionează din 2021, la Editura Polirom, despre operele marelui dramaturg englez. Așa cum și-a obișnuit deja cititorii, Adrian Papahagi propune, și în acest al șaptelea volum al colecției, o alăturare bazată pe afinități tematice și generice. Dacă mulți cititori au fost surprinși să-l vadă pe Hamlet împreună cu Titus Andronicus sau pe Othello împreună cu Poveste de iarnă, prezenta selecție este mai canonică, aducând în discuție ultimele piese, denumite de exegeză romances, pentru care Papahagi alege, în limba română, termenul inspirat de „feerii romantice”, un termen care trimite deopotrivă la atmosfera de basm care le caracterizează și la genul cărora i-au fost subordonate formal.
Citeste mai multpe optmotive.ro, nr. 172 (83), 8 august 2023
În maniera specifică, care (deja) a consacrat-o sau canonizat-o, Dora Pavel revine cu un roman neuro-gotic, psycho-noir (cf. Giovanni Magliocco), Crush, adică un roman psihanalitic cu melanje puternice de inserții gotice: personaje aflate între viață și moarte, erotismul morbid, thanaticul, psihoticul, halucinantul etc.
Citeste mai mult