Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Observator cultural, nr. 913
Umbra pierdută e un roman psihologic de fineţe, ce pune în discuţie condiţia scriitorului, dar şi relaţiile Est‑Vest în comunism şi postcomunism, al cărui fir dramatic, poetic pe alocuri, capătă tuşe îngroşate, ironic-umoristice şi satirice la adresa societăţii americane.
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Cum este cartea în ansamblu? Pe de o parte, este bine scrisă, se citește ușor și adaugă nuanțe interesante discuțiilor prezentate mai sus, despre „drama” și viața adulților aflați în jurul vîrstei de 40 de ani, rom ni indiferent din ce parte a țării se trag, dar mai cu seamă a celor care își petrec zilele și nopțile în Cap
Citeste mai multpe bookblog.ro
Mia Couto își deschide romanul și ne invită într-o călătorie fascinantă, ambițioasă, în care modernul se împletește cu obiceiurile vechi într-o așezare uitată de lume, unde magia e un concept care nu ridică niciun semn de întrebare, iar despre spiritele străbunilor se crede că sînt cele mai bune călăuze atunci cînd te confru
Citeste mai multpe postmodern.ro
Se ia un cuplu dornic de a se redescoperi şi se trimite într-o destinaţie exotică. Nu este una clasică precum Bali, Maldive sau Dubai, ci una aflată acolo unde Europa şi Asia se întîlnesc. Nu li s-a făcut multă reclamă ţinuturilor locuite de mongolii budişti din Kalmîkia (vezi filmul The Gulls), şi nu s-a prea vorbit nici despre o p
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Am scris de atîtea ori aici despre Bill Bryson, încît nu știu ce aș mai putea adăuga nou despre el și despre felul în care scrie: este un povestitor desăvîrșit, un scriitor care mînuiește grozav cuvintele și le însoțește cu o doză inconfundabilă de amuzament, care „prinde” orice cititor în menghină și îi caută apoi neîn
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 590
Despre documentare: la fel ca și în cazul romanelor pe care le scriu, am un aparat extensiv de fișe, pe care le îmbogățesc pe măsură ce citesc. Iar cînd citesc, îmi notez. Metoda nu e prea diferită de felul cum enciclopediștii romani pregăteau schedae, în perioada de după veacul al III-lea. Atunci cînd sînt pregătit să scriu, fi
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 590
Sînt admirabili atît scriitorul, cît și personajul Lucian Dan Teodorovici. Ajungi la concluzia aceasta orice drum alegi. Poveștile pe care le împărtășește, decența și demnitatea suferinței, faptul că nu se victimizează nici o clipă, dar nici nu se vede pe sine un erou sau un războinic, simplitatea și eleganța pe care le aduce
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 590
Scumpe domnule Florescu, tocmai v-am citit cartea, așa că vă scriu într-o stare specială a cordului. Sufăr de încîntare. Dați-mi voie să mă mărturisesc: numele dumneavoastră îmi era străin, ceea ce cu siguranță indică o anumită suficiență în ceea ce mă privește. Mă bucur că m-am vindecat de ignoranța aceasta. Am găsit î
Citeste mai multpe bookhub.ro
Scrisă într-un stil alert, povestea te poartă printr-o lume cunoscută, în mare măsură, tuturor celor care au o viață urbană activă într-un oraș cum este Bucureștiul zilelor noastre. Este nevoie de puțină răbdare ca să treci de primul capitol, care creează impresia unei relatări de viață aproape banale sau, oricum, destul de fa
Citeste mai multpe bookhub.ro
Textul care încheie volumul, intitulat „În celălalt loc, cu o spaimă perpetuă” ar putea fi interpretat ca o viziune asupra literaturii (aparținînd sau nu autorului), dar și asupra vieții. Poate că greșesc făcînd această distincție, căci de multe ori am impresia că ele se confundă. Sau poate că mai am de mîncat multă literat
Citeste mai mult