în Observator cultural, nr. 955
Cu toate că retipărirea cărților lui de junețe, a jurnalului și a multor pagini de publicistică – Orwell dovedindu-se un impenitent ziarist și un fin eseist deopotrivă – pot duce la o reevaluare și resituare a posterității lui. O bună dovadă în acest sens ar putea fi volumul de narrative essays – Cum am împușcat un elefant (E
Citeste mai multpe catavencii.ro
Pe coperta a patra a cărții, Neculai Constantin Munteanu scrie, la sfîrșitul recomandării sale despre povestașa Dorina Rusu: „De citit”. Aș adăuga „Neapărat!”, deși dacă N.C. Munteanu a venit din Germania anume ca să-i lanseze Dorinei Rusu povestirile din acest volum, poate că acest „Neapărat!” al meu se subînțelege.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 630
E dificil. Partea bună este că uit foarte repede lucruri – cîteodată, sînt surprins cînd deschid unul dintre volumele trilogiei, primind o întrebare de la un traducător sau alegînd un fragment pentru o lectură, mă uit la rîndurile acelea și-mi dau seama că nu-mi aminteam deloc pasajul respectiv. Tot timpul încerc să abordez cărț
Citeste mai multSuplimentul de cultură, nr. 630
E dificil. Partea bună este că uit foarte repede lucruri – cîteodată, sînt surprins cînd deschid unul dintre volumele trilogiei, primind o întrebare de la un traducător sau alegînd un fragment pentru o lectură, mă uit la rîndurile acelea și-mi dau seama că nu-mi aminteam deloc pasajul respectiv. Tot timpul încerc să abordez cărț
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 630
E dificil. Partea bună este că uit foarte repede lucruri – cîteodată, sînt surprins cînd deschid unul dintre volumele trilogiei, primind o întrebare de la un traducător sau alegînd un fragment pentru o lectură, mă uit la rîndurile acelea și-mi dau seama că nu-mi aminteam deloc pasajul respectiv. Tot timpul încerc să abordez cărț
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 630
Ultima carte a lui Nicu Gavriluță (Noile religii seculare. Corectitudinea politică, tehnologiile viitorului și transumanismul, Editura Polirom, Iași, 2018) se înscrie în mod original în această dezbatere deja devenită clasică. Ceea ce are ea singular și, cred, foarte interesant este, dincolo de aducerea în spațiul rom nesc a unei prob
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 630
M-am întors, de aceea, la tangourile dumneavoastră ca la un continent fantastic, de care mi-a fost mereu foarte dor, deși nu l-am atins niciodată. Ați avut dreptate: părăsind mahalale, tangourile au devenit tot mai triste, dar, în trecerea deceniilor din urmă, pînă și tristețea omenească s-a standardizat în căutarea profitului. Tang
Citeste mai multpe viaţa-liberă.ro
Cronologic, Cezar Amariei alege să fie relativ. Planurile temporale sînt amestecate, nestricînd din farmecul povestirii însă, spre finalul cărţii, plonjînd în lumea contemporană, unde personaje excepţionale, raportat la restul cărţii, dreg, pescuiesc, urmăresc, dezleagă ş.a.m.d.: subsemnatul apare şi el, într-un fel nereliefat, da
Citeste mai multÎn Dilema Veche, nr. 778
Se ştie că în culturile vechi existau ritualuri de regenerare a timpului. A timpului cosmic şi a timpului uman. Ciclul vechi, epuizat, trebuia înlocuit de un ciclu tînăr. Sărbătoarea invoca Zeul şi actul lui restaurator care să infuzeze lumii puterea de a se roti din nou. La începutul fiecărui an, în Babilon, recitarea poemului Enuma
Citeste mai multpe peregristorii.wordpress.com
Așa ar trebui să înceapă prezentarea unei cărți științifice, a unei ediții de documente de felul scrisorilor descoperite de Ovidiu Pecican. În realitate, editorul este autor, care este un istoric căruia îi place să se joace – și o afirm cu toată seriozitatea și fără nici o urmă de lipsă de respect, dimpotrivă! – Ovidiu Peci
Citeste mai mult