în Suplimentul de cultură, nr. 630

M-am întors, de aceea, la tangourile dumneavoastră ca la un continent fantastic, de care mi-a fost mereu foarte dor, deși nu l-am atins niciodată. Ați avut dreptate: părăsind mahalale, tangourile au devenit tot mai triste, dar, în trecerea deceniilor din urmă, pînă și tristețea omenească s-a standardizat în căutarea profitului. Tangoul, fiind o afacere sentimentală, e în suferință. Căci în mileniul al treilea am rămas fără sentimente autentice, care să ne ardă și să ne înnebunească și să ne ucidă și să ne arunce în legendă.

 

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri