pe viaţa-liberă.ro

Cronologic, Cezar Amariei alege să fie relativ. Planurile temporale sînt amestecate, nestricînd din farmecul povestirii însă, spre finalul cărţii, plonjînd în lumea contemporană, unde personaje excepţionale, raportat la restul cărţii, dreg, pescuiesc, urmăresc, dezleagă ş.a.m.d.: subsemnatul apare şi el, într-un fel nereliefat, dar în acelaşi timp prea bine… situat, sic, Tudor Neacşu, despre care am scris mai ieri aici, în legătură cu celălalt debut remarcabil, „Karga”, jurnalist, încearcă şi el să se descurce prin apele vag întunecate al Galaţiului, „eroii” contemporani fiind însă Mircea şi Matei, nu cel Bătr n şi nici evanghelistul, ci doar doi tîlhari (braconieri) care vor sta de-a dreapta şi de-a stînga unui morun despre care am bătut deja apropo, un peşte în intestinele căruia se va afla relicva de la care a plecat, ca un arheolog, Cezar Amariei, în construcţia romanului (exagerez! Nu cred că furculiţa a avut vreun rol!): „o furculiță cu patru dinți, după noua modă franțuzească, cu inițialele lui gravate” (ale lui John)…