Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
Lilia Calancea, Alionuşka. Lansare de carte și autografe la Cărturești Palas Iași
Joi, 16 mai, la ora 18.00, la Librăria Cărturești Palas Iași (Palas Mall, Str. Palat 7A), Lilia Calancea își va întâlni cititorii, cu prilejul lansării romanului Alionușka, publicat în colecția Ego. Proză a Editurii Polirom. Alături de autoare: Alexandru Călinescu și Oana Lazăr Moderatoare: Corina Giurgia
Citeste mai mult
Lansare de carte la Book Corner Librarium: Rupturi de George C. Dumitru
Miercuri, 15 mai, la ora 18.00, la Book Corner Librarium (Bulevardul Eroilor 15, Cluj-Napoca), va avea loc lansarea romanului Rupturi de George C. Dumitru, apărut în colecția Ego. Proză a Editurii Polirom. Alături de autor: Amalia Cotoi, Victor Cubleșan, Adrian Mureșan Gazdă: Valentin Derevlean
Citeste mai multîn Cațavencii
Iulia Gherasim scrie proză realistă în povestiri scurte despre oameni obișnuiți pe care îi „citește” într-o cheie insolită. Micile ei narațiuni, simple la suprafață și complicate în filigran, sunt realizate într-o viziune de o finețe și o profunzime impresionante, cu o tehnică impecabil stăpânită.
Citeste mai multîn revista 22, 9 mai 2023
O antologie cu de toate și această a doua carte a uneia dintre marile conștiințe scriitoricești ale Occidentului: dialoguri, eseu, observații sociale, culturale, politice, religioase. Cu de toate și în stilul bine-cunoscut al scriitorului francez: în răspăr cu moda zilei. „Sunt normal. Scriitor normal” – spune Michel Houllebecq, cel care are (chiar) voluptatea de a construi poziții publice și texte cu „dinamită la purtător”.
Citeste mai multîn revista Familia
Toți copiii librăresei e o carte a contrastelor. E întunericul vremurilor și e lumina celor mai frumoase vârste. Sunt greutățile timpurilor și e frumusețea zilelor oamenilor, acolo unde e de găsit frumusețe – în îndrăgostire, în natură, în culoarea și mirosul unor rechizite, în lectura unor cărți și așa mai departe. E viața de zi cu zi acolo, într-un cartier dintr-un oraș care putea fi și altul, nu doar Piteștiul. E ceea ce am trăit, chiar dacă personajul principal din carte e mai mare cu niște ani decât mine (îmi trebuia o femeie de o vârstă mai mare ca mine, ca să treacă prin ce trece ea în carte). E cruntul an 1983 și e îndrăgostirea.
Citeste mai multîn revista Familia
Ultimul volum de proză scurtă, Quilt, reunește niște povestiri adunate în decurs de șapte ani, iar primele, cele mai vechi, sunt scrise cu această libertate totală, a omului care spune ce are de spus fără intenția de a publica. E minunată senzația. De aceea îmi place să numesc cartea asta „Declarația mea de independență”, fiindcă am spus în sfârșit, am revărsat în deplină libertate lucruri care nu se lăsau spuse înainte.
Citeste mai multîn Observator cultural
„Dacă debutul literar anunța intrarea în scenă a unei prozatoarea pricepute și diferite, care nu urmează nici una dintre principalele direcții din proza momentului, cel de-al doilea roman, Vântul, duhul, suflarea (Polirom, 2021), confirmă că Andreea Răsuceanu este o scriitoare de prim calibru a literaturii române contemporane. Cele două volume au format un diptic care promitea, de fapt, mai mult, anume constituirea unei trilogii, «a satului C.», cum a ajuns să fie cunoscută, al cărui ultim episod a fost așteptat cu multă curiozitate de cititiori și critici deopotrivă. Deși sunt două cărți destul de diferite, O formă de viață necunscută și Vântul, duhul, suflarea se întâlnesc în câteva puncte, dar ceea ce le ține cel mai puternic împreună este supratema memoriei, explorată mai ales prin articularea epică a ideilor de pierdere și de recuperare, într-o scriitură care a devenit marcă înregistrată Andreea Răsuceanu. Linia Kármán (Polirom, 2023), romanul care vine să întregească trilogia, continuă această direcție tematică”.
Citeste mai multîn Dilema
Cuțitul este expresia libertății. Pare că această libertate devine, pe lângă scop al luptei, chiar o armă împotriva ignoranței, a violenței și a orbirii: manifest împotriva tuturor acestora, Cuțitul este și calea prin care poate fi depășită grozăvia întregii situații. Și, pe alocuri, când în paginile ei transpare orgoliul nemăsurat al autorului, așa cum apărea și în Joseph Anton, totul pare să fi revenit la normal. Numai că așa ceva nu se mai poate întâmpla. Așa cum scrie Rushdie, Versetele satanice începuse în sfârșit să fie citită „ca literatură”, când a avut loc acest atac, care readuce literatura în parametrii realității ficționalizate. Trebuie spus că, de fapt, Cuțitul înseamnă mai multe cărți: în primul rând, este o rememorare în detaliu a atacului, apoi relatarea chinuitoare a perioadei următoare, când scriitorul a atârnat între viață și moarte. Este povestea de dragoste dintre Rushdie și soția lui, poeta americană Rachel Eliza Griffiths, iubire apărută în viața unui Rushdie mulțumit cu propria burlăcie. Este dialogul-interogatoriu imaginar dintre victimă și A. (Asasinul-Animal). Este și o revenire la literatură, din domeniul morții – nu întâmplător cele două părți ale cărții se intitulează „Îngerul morții” și „Îngerul vieții”.
Citeste mai multîn revista Vatra, nr. 3-4/2024
Citind Ulise, nu ne întoarcem doar cu 120 de ani în urmă – iată, în sfârșit un număr rotund, 1904-2024. Pentru că este romanul vieții moderne, vieții intime, zonelor întinse pe care puțini scriitori le mai explorează, pentru că multe dintre ideile, tensiunile sociale și politice (cu jargonul lor, y compris) sunt și ale noastre, Ulise e azi.
Citeste mai multîn Dilema, nr. 9
„Crush este un roman modular, alcătuit din monoloage şi din confesiuni încrucişate, uneori pagini ori note de jurnal, alteori veritabile mostre de poem în proză. Arta arhisubtilităţii narative este susţinută prin ţesătura hipersensibilă a personajelor, de unde şi cultivarea unui bogat palier al tulburărilor de personalitate, feţe ale depresiei, borderline, răni de abandon etc. [...] Cotidianul nu capătă o importanţă în sine, doar viaţa interioară, deci nu există vreo urmă de intrigă socială. În plus, întreaga naraţiune se dovedeşte a fi refractară unei grile de lectură ideologică, ceea ce nu e de ici, de colo în peisajul prozei româneşti post-2000, unde regula o dă tocmai contrariul. [...] Remarcabilă în proza Dorei Pavel este regia minuţioasă a intrării personajelor în scenă şi a chestionării (nu şi a developării ori explicitării) identităţilor ascunse ale acestora, dislocarea gesturilor şi analiza resorturilor, a protoistoriei lor ca într-un program de editare video.”
Citeste mai mult