pe alecart.ro, 7 mai 2023
O poveste în care descoperim magia cuvintelor, o ușă deschisă spre fantezie pe care se va bucura să pătrundă orice copil pofticios de a descoperi lumi neobișnuite, asta am simțit că reprezintă Anisia și uneltele fermecate, de Cosmin Perța. Am învățat din aceasta carte că protejarea mediului înconjurător este importantă, deoarece altfel nu putem fi sănătoși. Natura este esențială pentru viața noastră. Fără ea, nu am putea supraviețui.
Citeste mai multpe bookhub.ro
Copilăria lui Kaspar Hauser este un roman bine scris și autentic, cred că printre cele mai bune lecturi (personale) ale acestui an. Este ușor să te regăsești în rolul lui Bobiță, cel puțin eu pot să-l înțeleg ușor, fac parte din aceeași generație, dar ce mi-a plăcut cel mai mult a fost paralelismul dintre mitul reginei Cretei, Pasiphae (cea îndrăgostită taurul alb, mama Minotaurului) și sfârșitul tragic al lui Bobiță. Să îți alegi un sfârșit congruent cu esența proprie este o forma supremă de acceptare? Nu știu, dar această întrebare și-a găsit ecou în mintea mea câteva zile, pentru că până la urmă despre asta e literatura.
Citeste mai multpe bookhub.ro
Respiră – de la prima până la ultima pagină, derulând, ca la știri, drame în aparență fără legătură cu acțiunea propriu-zisă a romanului. Dacă nu există imagini surprinse de camerele de luat vederi, se poate face reconstituirea. Avertismentul referitor la imaginile cu impact emoțional a dispărut, nemaivându-și rostul într-o societate în care violența este cotidian supraexpusă mediatic. Studioul de știri se dovedește ușor de improvizat. Se poate transmite senzațional de oriunde, însă, pentru rating, ideal e să te afli la fața locului. Respiră – între două secvențe care mimează normalitatea. Personajele sunt captive în spații (spălătoria de mașini, parcarea supermarketului, casa groazei) din care nu există evadare nici în vise, nici în visuri. Dimensiunea metafizică nu există. Singurul nivel accesat este cel al promiscuității.
Citeste mai multpe nesemnate.ro
Respiră!, de Mihai Radu (Polirom, 2024), este în primul rând un roman-parabolă despre omul-știre și contrafacere sau despre cum a ajuns adevărul să nu mai conteze deloc dacă de pe urma distorsionărilor se scot bani. E, în fond, un roman despre dezumanizare. Oroarea devine fapt divers, umanul se comprimă în câteva secvențe, rulează în buclă, e capitalizabil, apoi se banalizează, arde și dispare.
Citeste mai multpe moldova.revistatimpul.ro
Un roman scris cu mult har, cu multă vervă prozastică. E de apreciat performanța selecției unor verba dicendi și a verbelor mișcării. Un volum scris cu stil, cu multă grijă pentru limbaj, pentru selecția lexicală, pentru configurarea personajelor, pentru panorama lumii din roman în care se reflectă abil lumea din afara lui.
Citeste mai multîn revista Vatra, nr. 3-4/2024
O frescă amplă, așadar, cu multe episoade conturate cu fermitate și cu multe personaje definite și social și psihic. Un roman de lentoare evocativă, reflexivă și narativă deopotrivă și de o „precizie” a amintirilor care te duce la fața locului.
Citeste mai multîn revista Viața Românească, nr. 4/2024
Zoia, personajul narator din noua carte a Liliei Calancea, Alionușka, atinge vârsta pubertății înainte de a se muta în școală nouă. Micile traume ale adolescentei se suprapun pe marile drame ale societății: lupta pentru identitatea națională, prăbușirea imperiului, împrăștierea în lume a resturilor acestuia. (…) O carte despre adolescenți, spirite rebele prin definiție: Alionușka, apărută anul trecut la Polirom. În răspăr cu textele anterioare, moderat lacrimogene, Lilia Calancea scrie o furioasă poveste autobiografică, revendicând un paradis pierdut și polemizând cu cei care îl considerau un lagăr, „în care profesorii erau gardieni și torționari”.
Citeste mai multîn România literară, nr. 19-20/2024
Cărți precum cele scrise de Grete Tartler, bazate pe o cunoaștere profundă a culturilor la care se referă, ajută la fluidizarea unor raporturi și adaptarea, îmblânzirea a ceea ce se numește senzaționalist „conflictul” sau „bătălia civilizațiilor”. În ceea ce mă privește, am citit cu plăcere intensă cele 300 de pagini, regăsind locuri și elemente culturale pe care le cunoșteam mult mai superficial decât autoarea și dorind să ajung și la altele noi sau să le aprofundez pe cele știute. Talentul de scriitoare etalat de Grete Tartler mi s-a părut esențial în comunicarea deschisă și interesantă a cunoștințelor sale numeroase și diverse.
Citeste mai multîn revista 22
În cea mai recentă carte publicată de Mirel Bănică, cercetător de anduranță la Institutul de Istorie a Religiilor din cadrul Academiei Române, acesta revine la mai vechea lui preocupare de aprofundare a fenomenului religios din România, analizând un subiect inedit și puțin cunoscut în spațiul public din țară. Căutarea, analizarea, inventarierea produselor eco-bio ale micilor economii mănăstirești reprezintă, de fapt, un pretext pentru a descoperi lumea monahală din România de după pandemia de Coronavirus (asta nu înseamnă că el nu a vizitat și în trecut destule mănăstiri). Titlul volumului nu este ales întâmplător. Între două lumi – este vorba atât de lumea monahală versus lumea profană, cât și de lumea aceasta versus lumea de dincolo, de după moarte (dacă este una), pe care lumea monahală o pregătește, se/ne pregătește pentru ea.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 849
Bournville e un roman-frescă fără cusur, un exercițiu fantastic al modului în care Jonathan Coe explorează împrejurimile locului natal și transformările unei societăți ce încearcă să regleze cu rigoare și, în egală măsură, cu discreție o busolă care să nu indice direcția dezastrului.
Citeste mai mult