Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în România literară, nr. 8
Cartea este compusă cu atenție, fiecare dintre părțile ei fiind însoțite de note de final, de tip explicativ sau bibliografic (așa cum este lista de autoare postbelice de la finalul celei de-a doua părți), ceea ce o apropie de tipul lucrării științifice, care cere „probe“ pentru aserțiunile ei, fără a se identifica, desigur, cu acest tip de scriitură. (...) în Meserii…, Gabriela Adameșteanu joacă un savant joc, acela al autenticității, al înlăturării măștii – în fond, o convenție ficțională – dar o înlăturare pe care o simți atât de reală.
Citeste mai multRadio România Actualități
Subiectul cărții Alinei Mungiu-Pippidi este constituit de ceea ce probabil s-ar putea numi cea mai fierbinte temă geopolitică europeană de după 1989: stabilirea unui raport nou între blocul occidental și Rusia. Abordarea și ideile autoarei în această privință au fost clar și repetat exprimate, iar volumul propune și o recapitulare a lor. Prin felul în care a structurat cartea, Alina Mungiu-Pippidi a arătat totodată vechimea familiarității ei cu problematica în discuție, maniera politologică în care a tratat-o, dar și încercările sale de a-și face cunoscută interpretarea, în spațiul public și în atenția factorilor politici deopotrivă.
Citeste mai mult
în Observator cultural, nr. 1292
O poveste sentimentală grefată pe un fapt divers de mare amplitudine. Dozajul dintre real și ireal face dintr-o opeă de ficțiune o radiografie a puterii banilor. Dezastrul maritim și relația dintre Maggie și Kurt. Un roman, da. Pe scurt, Astei Olivia Nordenhof i-a reușit.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 1
Gabriela Adameşteanu relatează oarecum alb, fără patimă. Dacă ai fost martor sau ai studiat întâmplări asemănătoare puse sub semnul chestionărilor de Gabriela Adameşteanu nu se poate să nu te simţi interpelat de o astfel de carte. Se naşte un fel de memorie prin ricoşeu, citeşti sub tensiunea ei. Talentul de excepţie al scriitoarei te ajută să contempli rănile de altădată prin geamul ce le face mai palide şi îndepărtate. Sub straturile succesive de memorie, vezi nu doar oameni striviţi sub vremi ca sub lespezi, ci familii întregi ducând mai departe povara fricilor neconsumate, nesiguranţa pe care, poate, doar scrisul le poate vindeca.
Citeste mai multîn România literară, nr. 7
Romanul Metec (Editura Polirom, 2025, 202 pag.) semnat de Bogdan Perțache este compus ca o tapiserie de voci, memorie și identități fracturate, în care trei povești de viață aparent disparate se intersectează, oferind o radiografie a exilului interior, dorinței, vinovăției și fragilității umane. Deși par la început povești separate, narațiunea inserează indicii subtile despre cum viețile acestor personaje sunt interconectate mai mult la nivel simbolic decât prin acțiuni directe. Fragmentarea lor reflectă diversele forme în care un om poate fi străin de sine însuși sau de cei din jur. (...) Poveștile sunt puternic erotizate, există scene fierbinți în fiecare parte a romanului, dar femeile sunt cele care dau tonul, care dispun de câtă libertate au nevoie (sau au dreptul?) bărbații din preajmă. Astfel, în orice creștere a bărbaților, în orice cădere a lor, ajungem, în romanul Metec, la celebra expresie cherchez la femme, cu toate nuanțele pe care le implică.
Citeste mai multîn România literară, nr. 7
Alături de Jurnalul fericirii, după cum s-a tot spus, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal e una dintre cele mai spectaculoase revelații ale literaturii noastre „de sertar“, o „spovedanie pentru învinși“ în care scriitorul nu ajunge la împăcarea cu sine și cu lumea decât după un îndelungat și chinuitor proces de purificare interioară. Mai pătimaș decât irenicul Steinhardt, care după convertire, însuflețit de puterea proaspătă a credinței, propovăduia iertarea aproapelui și uitarea răului, Sîrbu îmbrățișează etica „ne-uitării“, în acord cu atitudinea justițiară a Monicăi Lovinescu și cu ideea că răul trebuie mai întâi istovit cu armele lui, pentru ca abia după aceea să poată fi învins de puterea binelui.
Citeste mai multîn Dilema
Noua carte a lui Dan Lungu e foarte greu încadrabilă într-un gen anume și ea secondează fericit realizările unui autor care e de mult un reper al prozei românești contemporane. Eseul, documentul, legenda, speculația antropologică, autobiografia și puseurile (inevitabile) de proză pură se îmbină într-un discurs polimorf în volumul Sub gravitația memoriei și el e, cel puțin convențional, unul non-ficțional. De acest ocol ar putea fi responsabilă, cred, calitatea de sociolog a autorului, dar mai ales diversitatea unor preocupări intelectuale de care universitarul și directorul de muzeu literar n-a fost niciodată străin.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 2
Camping este un roman bun nu doar datorită temei sale, prea puțin abordate cu seriozitate, cât mai ales prin calitatea întrebărilor pe care le ridică. „De câte ori într‑o viață se poate reinventa un om singur ?” Ce se pierde și ce se câștigă prin plecarea din țară? Ce înseamnă imigrarea — este ea, oare, o vânzare a sufletului sau șansa autodescoperirii? Romanul Laviniei Braniște este cartea unei generații care a acceptat să plătească prețul și să afle toate acestea de una singură. Cu eroism. Cu modestie. Cu sacrificiu. De fiecare dată, totuși, întoarcerea este cea mai importantă.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 2
Spre deosebire de Transfer, care prindea formă dintr‑o succesiune de episoade precipitate, Salinger și fata cu părul roșcat este un roman alcătuit din segmente ample, care cuprinde (într‑o montură culisantă) dezbaterile purtate în sala 402, fragmente eseistice, epistole trimise pe e‑mail, prelegerea unui profesor indian, conversaţii amoroase ș.a. Încrucișarea discursivă răspunde nevoii de a clădi o punte între spaţii, existenţe și limbaje care vor izbuti să se definească prin relaţionare.
Citeste mai mult